Ana Novic, fata din spatele rochiilor tablou

DSCF6945

Ceea ce ma inspira, dincolo de propria-mi viata, Pinterest sau reviste si carti, sunt oamenii. Oameni pe care ii intalnesc intamplator,  oameni pe care ii cunosc, despre care citesc sau oameni care trec pe langa mine pe strada. Iti spun asta acum pentru ca, incepand de azi, vei gasi aici discutii cu acesti oameni.

Cea care va da startul acestei frumoase experiente este Ana Novic. Asa cum spune chiar ea, este o fata normala, dar cu vise mari, cu un talent pe masura si cu idei indraznete. Este creatoare de moda, si nu designer. Lucreaza direct pe material si nu deseneaza niciodata.

Admir la ea promptitudinea si deschiderea fata de oameni. Si mai ales dedicarea in munca pentru visul ei. Dar te las pe tine sa deduci asta din randurile ce urmeaza.

I: Vreau sa incep prin a te intreba care a fost primul gand pe care l-ai avut  in aceasta dimineata?

A: Nici nu mai stiu la ce m-am gandit azi dimineata, cand m-am trezit. Intr-adevar, m-am gandit la viitoarea mea colectie, pentru ca la ea lucrez acum si imi venise o idee foarte buna, care s-a dovedit, intr-un final, a fi foarte proasta. S-au schimbat planurile in 2 secunde. Eu trebuie sa plec la Tulcea, de unde sunt eu, si trebuie sa ma intalnesc cu Veronica, cea care picteaza hainele. Primul gand a fost ca trebuie sa ii duc primele hainute din colectie, ca sa le picteze. Nu iti imagina ca numai la munca ma gandesc. Ma trezesc destul de bine, fara sa fiu stresata. Si nu traiesc numai pentru asta. Dar colectia mea este cea mai importanta pentru mine acum. Si sunt foarte multe chestii la care trebuie sa ma gandesc, de la modul in care vom poza, pana la promovoare. Plus ca urmeaza o nunta si un botez. S-au adunat foarte multe intr-o jumatate de an.

I: Pentru ca ai zis ca te-ai trezit cu o idee, spune-mi, te rog, atunci cand iti vine o idee, o notezi undeva? Cum faci sa nu le uiti?

A: Nu. Cand imi vin idei despre haine, ma apuc si fac. Rareori notez. In prag de lansare, poate mai notez o idee, pentru ca sunt prea multe. Dar in general, iau foarfeca si incep sa tai.

I: Dar cine este Ana Novic, in cateva cuvinte?

A: Ana Novic este acum un brand, practic. Este vorba despre visul unei fetite. Sunt multe de spus, nu stiu daca reusesc sa le incadrez. Sunt un om normal, un om simplu, dar care a avut un vis cu multe alte subvisuri, daca vrei. Sunt om modest si care a luptat si lupta foarte mult pentru ceea ce isi doreste. Si cred ca, usor, usor, reusesc sa castig tot ce am visat.

I: Ai stiut dintotdeauna ca asta vrei sa faci sau a fost o suma de intamplari care te-a adus unde esti azi?

A: Am stiut, daca nu dintotdeauna, de cand eram destul de mica. Am inceput facand haine, dansand si facand poze. Au fost multe, dar aveau legatura. In mod sigur, mi-am dat seama ca hainele sunt marea mea pasiune, si prima, de altfel. Fotografia s-a pastrat si acum. Iar dansurile au ramas la petreceri.

I: Ai un stil care te reflecta si pe care il urmezi mereu? Sau depinde de zi, de stare, de eveniment?

A: Eu ma transform destul de mult in vestimentatie. Insa, am o baza. Intotdeauna mi-am pastrat accente retro in tinutele mele. Cu toate ca de multe ori se duc usor spre rock sau ceva mai fluid, accentul retro a ramas acolo. Imi place foarte mult, ma reprezinta si l-am pastrat mereu aproape.

I: Vreau sa imi dai exemple de piese pe care le porti oricand. Vad ca porti turban si rochie acum, sunt haine pe care le porti mereu?

A: Turbanele mi le fac eu in fiecare zi, din diferite esarfe. Si le port mai ales in perioada iernii. Sunt fana a accesoriilor de purtat pe cap. Daca nu e o palarie, atunci e o esarfa pe post de turban. Insa, de cand am ramas insarcinata, incerc pe cat posibil sa imi subtiez toate partile corpului si turbanul imi subtiaza fata. Si tot de cand sunt insarcinata, mi-am schimbat foarte mult stilul vestimentar. In mod normal, purtam foarte multi pantaloni conici, cu talie inalta. Daca acum mi-e dor de ceva, mi-e dor de pantalonii cu talie inalta. Ei erau de baza la mine, lungi sau scurti. Mai port foarte des bluze vaporoase, fine. Dar cum am mai spus, mereu spre tendinte retro. De cand sunt insarcinata, port multe rochii si salopete, pentru ca ma simt mai confortabil in ele.

I: O intrebare clasica: de unde te inspiri? Ce citesti, la ce privesti? De unde iti vin idei?

A: Nu am tv, nu ma uit la tv. Sunt 3 ani de cand nu mai am. Nici nu citesc, nu am rabdare si nici nu am timp. Sunt o persoana foarte activa. Am citit cateva carti, dar care mi-au fost recomandate si le-am citit pentru ca stiam ca sunt foarte bune. Si asta s-a intamplat intr-o perioada din viata mea cand a trebuit sa calatoresc mult si lucrurile s-au legat. Insa acum, chiar nu am timp sa citesc.
Nu ma inspir din ceva anume. Si cel mai mult ma inspira fix atelierul meu si materialele. Si de multe ori, oamenii cu care interactionez. Fara sa isi dea seama, sunt sursa mea de inspiratie. De multe ori, mi se pare ca le vine bluza intr-un anume fel si de acolo imi vine o idee. Ma inspir si de pe strada sau inchid ochii si ma gandesc la chestii.
Nu sunt adepta revistelor de moda sau a blogurilor. In primul rand, pentru ca nu am timp. In putinul timp liber pe care il am, ma dedic familiei si ies din lumea asta.  In plus, nu cred ca e bine sa studiezi prea mult ce fac altii, pentru ca te lasi influentat de munca lor. Si se intampla fara sa vrei, nu condamn pe nimeni.

I: Care sunt materialele care tie iti plac, cu care rezonezi si cu care ai lucra mereu?

A: Uite asta e o intrebare grea. Intotdeauna am alte idei si intotdeauna schimb materialele pe  care le aleg. Am avut o perioada in care am lucrat cu multa matase si mult voal. Acum am trecut la ceva mai satinat. Imi place mai mult pentru ca este elastic si se muleaza mai bine. Se si lucreaza usor. Am lucrat cu pielea si mi-a placut foarte mult si voi mai lucra, desi este cel mai greu, mai ales cu cea naturala. Am reusit totusi sa dau forme foarte frumoase si se simte foarte bine la atingere. Am lucrat chiar si cu blana si fas, am facut o geaca. Cred ca am facut toate combinatiile posibile si toate mi-au placut. E normal sa vreau sa incerc mereu noi si noi materiale. Nu are sens sa ma plafonez, lucrand cu acelasi material.

I: Dar care e culoarea sufletului tau?

A: Sunt chestii pe care nu le-am analizat, pentru ca in general port toate culorile, in diferite combinatii. Imi place foarte mult verdele smarald. As purta culoarea asta la orice, si mai ales la accesorii. De ceva timp insa, port mai mult nonculori, combinate cu nuante tari. Nu refuz nicio culoare, oricum.

I: Carui tip de cliente te adresezi? Care este femeia care iti cumpara creatia?

A: Partea buna este ca eu creez unicat si pot lucra pentru orice tip de femeie. Am lucrat de la tinute pentru birou, pana la tinute de scena si pentru videoclipuri. Am lucrat pentru tot felul de tipologii de femei. Lucrand cu clienta foarte de aproape, pot lucra orice. Am facut si costume pentru cliente care nu poarta fuste sau rochii. Nu ma dau la o parte de la nimic. Dar daca exista ceva ce nu e pe linia mea, refuz. Cu bun simt si dragut, refuz ideile cu care nu ma sincronizez. Nici nu are cum sa ma placa toata lumea si nu fac compromisuri. Asta ar insemna sa fiu o simpla croitoreasa. Clintele care vin la mine, se lasa pe mana mea si au incredere in mine.

I: Ce parere ai despre scena designului din Romania, ca piata de munca?

A: E foarte greu sa cresti. Eu nu ma incadrez intre designeri, dar este cam aceeasi lume. Este o piata greu de patruns. In momentul in care iti faci clientele ta, lucrurile se leaga foarte bine. E greu pana te cunoaste lumea. Am asteptat cinci ani sa ajung aici. Si mai am de urcat, dar sunt pe drumul cel bun. Pentru ca nu am avut bani si nu mi-am permis sa investesc prea mult, a trebuit sa astept sa se intample natural, prin munca si ambitie. Se misca mai greu lucrurile cu fonduri 0. Ca in orice alt business, de altfel.

I: Ai spus intr-o emisiune ca nu desenezi si lucrezi direct pe material. Cum reusesti?

A: Este foarte adevarat. Nu stiu sa desenez. Creatorii de moda lucreaza pe material, iar designerii deseneaza. Asta e diferenta. Si tocmai de asta nu vreau sa fiu numita designer, pentru ca nu ma incadrez acolo. Am incercat sa desenez, la un moment dat mi s-a parut normal sa stiu sa desenez, dar nu s-a legat de mine. Eu ma gandesc direct la material, cum ar pica el croit, cusut, purtat. Mie, personal, mi se pare o pierdere de timp sa desenez, pentru ca nu am facut asta niciodata si lucrurile decurg in felul asta la mine. Daca vrei, desenez si eu, dar cu creta pe material. Dupa cum vezi, nu am nicio schita in fata, dupa care sa ma ghidez. Acum lucrez la o rochie cu aripi. Sper sa ii dau de cap, pana la urma. Arata perfect in capul meu, dar mai dureaza pana o sa o vedeti si voi, la prezentare.

I: Nu te-ai gandit niciodata sa deschizi un blog?

A: O sa fac si asta, dar o sa deschid un site de prezentare. Ma va salva sotul meu, eu nu ma ocup si de partea asta. Va fi doar un site de prezentare, nu un magazin online si nici blog. Vreau sa raman pe ideea de creatie unicat sau productie in serie foarte mica. Legat de scris, niciodata nu mi-am dorit sa scriu. Mai scriu, ce-i drept, dar doar cand am inspiratie. Iar daca as astepta dupa inspiratie, probabil nu as mai scrie niciodata. Din moment ce stiu ce vreau sa fac cu viata mea, ar fi pacat sa ma opresc din ceea ce fac, doar pentru a mai si scrie. E bine sa faci un singur lucru si sa il faci bine.

I: Ce nu are Ana Novic si si-ar dori sa aiba?

A: Sincer, o casa. Una mare si sa fie a noastra. Am tot ce imi doresc acum, sunt sanatoasa, ma casatoresc, urmeaza sa am si un copil. Treaba cu atelierul merge bine, fac ceea ce imi place. Casa e ultimul lucru nerezolvat, dar se va intampla si asta, in curand.
Profesional, astept ca lucrurile sa se intample treptat si vreau sa ma bucur de fiecare etapa. Bineinteles ca vreau sa fiu cunoscuta si afara, dar am toata rabdarea din lume. Am prieteni pe afara care imi poarta creatiile si uite asa, intr-o zi, cineva le va remarca. Stiu pentru ce muncesc si nu o fac degeaba.

I: Ai avut perioade in care ti-ai pierdut motivatia?

A: Sa stii ca da, am avut perioade in care mi-am pierdut motivatia. Cateodata am avut oamenii potriviti langa mine, cateodata am rabdat singura si am sperat ca o sa fie bine. Nu am trecut mereu la fel, dar Dumnezeu m-a ajutat. Au fost momente grele, dar din fericire nu m-am oprit. Si nu am fost departe de a ma opri. E important sa nu uiti unde vrei sa ajungi.

I: Spune-mi in cateva cuvinte ce le sfatuiesti pe fetele care vor sa mearga pe acelasi drum.

A: Este foarte simplu, de fapt. Daca asta isi doresc sa faca, sa lupte, sa fie hotarate, sa nu se gandeasca la compromisuri, cel putin nu foarte mari. Sa fie acolo in fiecare zi, in locul pe care si-l creeaza pentru munca. Ambitia, perseverenta si increderea sunt cele mai importante. Iar munca este rasplatita mereu. Un exemplu personal nu pot sa dau, pentru ca fiecare munceste in felul lui si alege calea care i se pare mai usoara.

 

 DSCF6995

DSCF6976

DSCF6969

DSCF6967

DSCF6964

DSCF6940

DSCF6939

DSCF6990

DSCF6938



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *