Am o poveste pentru voi…

Am o poveste pentru voi…

Și este o poveste despre mine. Despre tine. Și despre orice om în jurul vârstei de 20 de ani. Și nu numai 20, ci orice vârstă…

CC-128

Eu mă îndrept deja spre 23, o vârstă aşa ciudată pentru mine, în care parcă simt că aş vrea să mai copilăresc pentru că nu am făcut-o suficient, dar, în acelaşi timp, mă simt responsabilă de acţiunile mele, îmi fac planuri de viitor şi încerc să devin total independentă şi asumată.

Câteodată am încredere că le pot face pe amândouă până când clachez. Şi când clachez, vin toate gândurile buluc. Oare sunt suficient de pregătită pentru viaţă? Oare sunt frumoasă? De ce sunt singură la anii ăştia? De ce trebuie să schimb 3 joburi pe an până ajung să rămân într-un loc? De ce pleacă oamenii din viaţa mea? Oare cei care vin merită să rămână?

Ce fac când se întamplă asta? Mă închid în cameră şi plâng. Şi plâng…

CC-27

Apoi încep şi privesc la fotografii cu mine (bine că am un photo wall imens), îmi analizez viaţa, îmi reamintesc momentele frumoase, vacanţele, experienţele de tot felul, îmi pun pe hârtie succesele şi ajung la câteva concluzii. Cumva, le pot numi lecţii de viaţă câştigate în ultimii 5 ani.

1. Ai mereu curaj să faci ceea ce îți place. 

Nu există o meserie mai bună decât alta. Nu contează că X e avocat sau medic, iar ţie îţi place să dansezi sau să pictezi. Cea mai bună meserie este cea care îţi place şi te face împlinit. Nici pentru mine nu a contat faptul că toată lumea din jur mă certa pentru că am ales SNSPA. Eu sunt om bâlbâit, din naştere, iar un domeniu precum comunicarea mi-ar fi fost fatal, conform profesorilor mei şi oamenilor din jur. Ei bine, uite-mă, la 23 de ani, cu un job în comunicare, pe care îl fac bine, care îmi place, care îmi aduce bani şi care mă face fericită. Nici pentru mine nu a contat că am avut un date cu un tip pe care îl plăceam foarte tare şi care făcea Facultatea de Drept, iar când i-am spus că studiez la SNSPA a fugit mâncând pământul pentru că SNSPA e lame şi nu dă bine pe cartea de vizită. Prejudecăţile nu ajută şi nu te fac un om mai bun.

2. E ok să te răzgândești!

Cine mă cunoaşte foarte bine, ştie cât de des schimb lucruri în viaţa mea. De la joburi, la hobby-uri, la oameni, la locurile în care locuiesc. Şi nu pentru că nu aş fi sigură pe mine sau de alegerile pe care le fac, aşa cum am fost acuzată de multe ori. Ci pentru simplul fapt că întreaga lume e într-o continuă schimbare, eu sunt într-o continuă schimbare şi redescoperire, iar ceea ce mă făcea fericită ieri, s-ar putea să nu mai fie valabil azi. ŞI ASTA NU E O PROBLEMĂ!

CC-123

3. Lasă oamenii să plece din viața ta!

Dacă cineva nu vrea să facă parte din viaţa ta, nu este neapărat vina ta. Vor exista mereu oameni care vin şi pleacă. Pentru că rolul lor nu e să rămână, ci ori să schimbe ceva în viaţa ta, ori să îţi arate o perspectivă pe care altfel nu ai fi descoperit-o. În plus, să fim serioşi! La început, orice relaţie e plăcută, fie ea relaţie de prietenie sau relaţie amoroasă. După ce vă descoperiţi reciproc frustrările, durerile, complexele… Ei bine, atunci decizi dacă vrei să nu să continui. Dacă devine dificil, iar compromisurile pe care trebuie să le faci sunt prea mari… Just let it go! Lasă loc pentru ceea ce vine, căci de-a lungul vieţii ne vom lega şi dezlega de multe suflete.

4. Arată-ți sentimentele!

Dacă iubeşti pe cineva, arată-i cu fiecare ocazie. Te vei simţi şi tu mai bine, nu neapărat celălalt. Fii atentă la oamenii din jurul tău, iubeşte-i necondiţionat, încearcă să ajuţi sincer şi crede-mă pe cuvânt că lucrurile astea se vor întoarce. Şi nu când vrei tu, ci când realmente ai nevoie de afecţiune şi atenţie. Dacă trebuie să faci un cadou cuiva, dă-ţi silinţa şi cunoaşte omul înainte să te arunci cu un parfum random sau un voucher de cumpărături. Sărută-ţi iubitul pe frunte atunci când doarme. Nu te abţine, manifestă-te exact aşa cum simţi, când simţi! Nu are ce să meargă prost! În cel mai rău caz, nu ţi se răspunde cu aceeaşi monedă, dar nici asta nu e o problemă! Poţi oricând să pleci. De ce să pleci? Scrie mai sus.

CC-6

5. Prețuiește-ți familia!

Nu aş fi fost nimic fără ai mei. Fără sprijinul lor moral, fără încrederea lor că pot face orice mi-aş propune pe lumea asta, fără baza financiară pe care mi-au asigurat-o întotdeuna, chiar şi când era vorba de mofturi, aş fi fost un om trist, chinuit de limitările societăţii în care mă învârt. Fără atitudinea impunătoare a tatălui meu, aş fi fost scoasă din serbarea de Crăciun din şcoala primară pentru că sunt bâlbâită. Fără temperamentul împăciutor al mamei mele, aş fi ajuns o rebelă neînţeleasă, care se răzbună pe oricine din jur pentru propria-i condiţie. Iar lor le datorez tot. Motiv pentru care nu trece o lună fără ca eu să le fac măcar 1-2 vizite, un cadou, fără să bem un pahar de vin împreună, să mâncăm ceva şi să le povestesc tot ce mi se întâmplă. Pentru că ştiu că sunt universul lor şi au nevoie să ştie TOT ce se întâmplă cu şi în universul lor. Le înţeleg grija excesivă, le înţeleg cele 10 telefoane pe zi, le înţeleg dorinţa de a petrece orice vacanţă cu mine. Le înţeleg şi nu mă stresează, ci mă fac să mă simt cel mai iubit om de pe Pământ.

6. Ieși tot timpul din zona de confort!

E dificil la început, apoi devine un stil de viaţă. Vor intra în rutină provocările, noul, depăşirea limitelor. Practic, după asta îmi ghidez viaţa. Şi încă nu am atins potenţialul maxim, încă am temeri, încă nu mă cred în stare să fac multe lucruri. Dar toate la timpul lor! Şi fii deschis către tot soiul de experienţe. De la plantarea pomilor pe un teren imens până la plecarea în Olanda, locuitul la oameni străini. De la plecarea în city-break de unul singur până la mersul cu o canoe pe un canal imens, deşi ţi-e groaznic de frică de apă şi habar nu ai să înoţi. Din toate am învăţat câte ceva, m-am ales cu legături strânse şi frumoase cu oameni minunaţi, m-am distrat şi am rămas cu amintiri pe care le tot povestesc cu fiecare ocazie. Şi, pentru numele lui Dumnezeu, nu urmări numai câştigul financiar în ceea ce faci. Am făcut suficient voluntariat la viaţa mea şi absolut toate lucrurile de genul acesta m-au ajutat în aşa numita carieră, care e în plină dezvoltare în momentul de faţă. Iar lista nu se termină aici…

CC-4

7. Iubește-ti corpul

Dar aşa cum e el. Uite, eu am o conformaţie destul de naşpa. Nu am o talie foarte slim şi oricât aş slăbi, am întotdeauna puţină burtă, de care pot scăpa numai dacă muncesc intens la sală. Ceea ce nu fac pentru că nu am chef în momentul ăsta. Dar nici nu mă plâng non-stop de burta mea, nu ţin nici diete care să îmi pună în pericol sănătatea. Cel mult, am grijă să port haine care să mascheze uşor micile „defecte” şi să mă facă să mă simt confortabil. De asemenea, am pielea foarte albă pentru că ăsta mi-e pigmentul şi se presupune că m-am născut cu ceva lipsă de fier în corp. Dar nu o să merg la solar, să îmi ard efectiv pielea, doar pentru că societatea spune că eşti mai sexy bronzată. Hopefully, am agăţat suficienţi bărbaţi până la vârsta asta şi cu pielea albă. Şi fără gene false, şi fără extensii, şi fără păr vopsit, şi fără unghii de 1m. Just sayin’…

8. Acceptă că mai ai de învățat. All the time…

Oricâte ai fi trăit până la vârsta asta, acceptă că mai sunt cel puţin încă atâtea de trăit, de simţit, de învăţat. Sunt avidă după poveştile oamenilor, după experienţe, după cunoaştere. Sunt deschisă la tot ce vine nou în viaţa mea, sunt tolerantă şi accept şi perspectivele necunoscute sau netrăite de mine. Aşa creşti, aşa evoluezi. Să trăieşti închis în concepţiile tale, crezând că-s cele mai bune…e una dintre cele mai mari greşeli pe care le poţi comite în viaţă.

CC-11

poveste

poveste

poveste

poveste

Nu obișnuiesc să povestesc în mod public detalii din viața mea, detalii ce nu le găsești pe Facebook sau oriunde altundeva, nu obișnuiesc să mă arunc în sfaturi, dar uneori chiar cred ca am ajuns la o maturitate emoțională, în raport cu vârsta mea, la care pot sa dau mai departe ceea ce am adunat.

Mulțumesc din tot sufletul celor care au contribuit la această ședinta foto, care a fost de-a dreptul minunată!

Locație: Palatul Bragadiru (Te pup, draga mea Mihaela! -> creața roșcată din poza de mai sus)

Fotograf: Ștefania Loredana Baltă

Rochie: Atmosphere

Colier: Oliver Weber

*Nu e niciun fel de reclamă, ținuta e din garderoba proprie.

10 Replies to “Am o poveste pentru voi…”

  1. Foarte bine punctate lucrurile pe care trebuie sa le apreciem in viata si chiar sa le acceptam sau daca nu, chiar schimbarile pe care le putem facem fiind manati de vointa si ambitie.
    Iti doresc mult succes!

  2. Ce frumos ai scris! 🙂
    Sa stii ca ai mare dreptate! Sa tolerezi, sa accepti si ideile altora, convingerile lor s gandurile lor inseamna sa ai ceva maturitate..in gandire, lucru care conteaza!
    Asa este,,,,trebuie sa faci lucruri din suflet, nu doar pentru bani! Banii vin si pleaca, dar sufletul ramane…si va ramane si dupa moarte…
    Te pup!

    1. Multumesc, Lory! Cu timpul, sper sa ajut oamenii sa intelegea lucrurile astea prin exemplul personal. Te pup!

  3. Mi-a placut mult articolul asta! Si sunt de acord cu tot ce ai scris, mi-ar fi placut sa realizez si eu toate astea putin mai devreme 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: