@lumeapefilm, o poveste de Mihai Stanciu

@lumeapefilm, o poveste de Mihai Stanciu

Mihai Stanciu este tipul acela calm, meticulos și răbdător din biroul în care lucrez. Genul de om care îți explică totul în cel mai mic amănunt și e foarte entuziasmat de idei, dar mai ales de implementarea lor. 

Mihai știe foarte bine Excel și jonglează cu cifrele într-un fel care aproape te fascinează. Gândește strategii ample și e axat pe obiective smart.

Nu-i așa că până aici nu îl vezi pe Mihai ca pe un artist? Ei bine, nici eu nu îl vedeam. Până când, într-o zi, în pauza de masă, a menționat ceva de fotografie. Surpriza m-a îndemnat să îl întreb mai multe și să aflu întreaga poveste #lumeapefilm.

Bă, și e chiar mișto povestea. Implică aparate foto vechi, moșteniri de la bunici, pasiuni descoperite random, călătorii în locuri mai puțin cunoscute alături de his loved one, Instagram s.a.m.d.

Îți mulțumesc, Mihai, pentru acest interviu!

Enjoy!

Spune-ne, te rugăm, cine este Mihai Stanciu din spatele contului de Instagram @lumeapefilm?

Hello! Pot să spun că-s un Social Media Ninja by day şi fotograf amator by night. De ceva ani deja lucrez în domeniul marketing-ului şi al comunicării în digital şi tot de ceva ani fac voluntariat. Printre picături îmi găsesc timp să mă joc cu diverse hobby-uri, iar fotografia pe film e unul dintre ele.

De ce lumeapefilm? Care e simbolistica? Ce înseamnă pentru tine?

Măi, iniţial voiam un nume mai simplu pentru contul de Instagram, mai exact “pefilm” – scurt şi la obiect. Totuşi, acesta e deja folosit de către un tip din Filipine şi a fost mai bine aşa pentru că am ajuns cu gândul la lumeapefilm, care îmi place mult mai mult şi parcă reuşeşte să caracterizeze mai bine ce vreau.

Practic, lumeapefilm e locul unde arăt cum îmi potolesc nerăbdarea-mi caracteristică făcând poze pe film, prin lume. Deci, dacă vrei, lumea prin ochii mei pusă pe o peliculă de film.

Cum a început toată povestea?

Povestea e relativ simpatică, cel puţin din punctul meu de vedere. Aparatul pe care îl folosesc acum, un FED 5B din anii 80, a fost al bunicului meu. Acum ceva ani, fratele meu l-a găsit şi s-a jucat un pic cu el, apoi l-a împrumutat unei prietene.

Aparatul a rămas împrumutat vreo 4 ani până în momentul în care respectiva prietenă mi-a devenit colegă de birou şi mi l-a adus într-o zi, absolut din senin, la birou. Aproape că uitasem cum arată aparatul şi nici nu mai aveam vreo idee despre cum să-l folosesc.

Apoi, treaba a fost simplă – am cumpărat un film, am început să fac poze, neştiind ce naiba o să iasă şi, pur şi simplu, m-a prins foarte tare şi încă mă ţine acolo.

Care sunt sursele tale de inspiraţie?

Asta-i o întrebare foarte bună. Până acum m-am axat foarte mult pe travel photography şi m-am lăsat inspirat de locurile prin care m-am plimbat. De obicei am aparatul aproape peste tot cu mine şi încerc să surprind orice loc, moment, spaţiu sau ipostază care mi se pare interesantă.

Urmăresc foarte mulţi oameni pe Instagram, români şi străini, care se joacă cu fotografia pe film şi încerc să învăţ uitându-mă peste pozele lor. Sunt, destul de mult, într-un proces de explorare pe partea asta.

Care e procesul prin care trece fiecare fotografie înainte să ajungă pe Instagram? Cât durează? Cât la sută reprezintă editarea și cât la sută este material brut?

Procesul e relativ complex, cel puţin dacă e să compari cu cât de uşor este acum să faci poze şi să le urci pe Instagram. Cu telefonul totul e aproape instant – observi ceva, scoţi telefonul, faci 300 de poze, alegi una care îţi place cel mai mult şi apoi aia e, upload pe Instagram.

Pe film e ceva mai complicat şi asta mi se pare că e cea mai tare chestie. Niciodată nu ştiu ce iese când fac o poză, nu pot să am convingerea 100% că o să iasă bine sau că o să iasă măcar ceva. Mă rog, treaba asta poate să vină un pic şi din faptul că sunt la început.

Aşa, pe paşi, procesul super simplificat e în felul următor: cumpăr un film, fac 36 de poze, mă duc la un photo center unde las filmul la developat şi transpus pe digital, apoi aleg din ele pozele care îmi plac mai mult şi încep să le public pe Insta.

În teorie şi în practică sunt mai mulţi paşi pentru că am ajuns în momentul în care testez diferite filme (ISO 200, ISO 400 sau altele, Kodak vs Fujifilm, color vs alb-negru, urmează să testez filme expirate şi tot aşa) în funcţie de ipostazele pe care am de gând să le pozez pe acel film. Spre exemplu, dacă îmi iau un film cu ISO 400, atunci o să încerc să surprind lucruri mai dinamice şi voi avea mai multă grijă la felul în care reglez expunerea. Da, apropo, tot ce înseamnă expunere, shutter speed, distanţă faţă de subiect and so on le reglez manual, la fiecare poză. Ai o singură şansă ca să scoţi o poză faină şi sunt multe variabile de luat în considerare 🙂

În 99% din cazuri nu e rost de niciun fel de modificare a pozei. Tot ce public pe @lumeapefilm este #nofilter, fix raw, aşa cum a ieşit după developat. În unele cazuri se mai întâmplă să dau un crop unor poze, dar foarte rar.

Ai o strategie de postat sau e totul random?

Am ajuns să am cumva o rutină din punct de vedere al orelor la care public, al hashtag-urilor pe care le folosesc sau al modului în care folosesc promovarea. Totuşi, încă testez foarte multe şi e fun. Inclusiv când vine vorba de modul în care îmi cresc audienţa sunt lucruri de testat.

De ce Instagram şi nu Facebook?

În primul rând, e vorba despre specificul platformei. Instagram se pretează mult mai bine pe ce fac eu, e reţeaua socială cu cel mai bun engagement rate şi a fost şi o alegere pe care am făcut-o în urma unui test pe conturile mele personale. Instagram a câştigat 🙂

Totuşi, există şi o pagină de Facebook care nu e însă publică încă, dar plănuiesc să o activez curând.

Ce te diferenţiază de alţi fotografi/instragammeri?

Cel mai simplu răspuns pentru mine ar fi tipul de fotografie sau suportul – fotografia pe film. Comparativ cu fotografia digitală, nu mai sunt atât de mulţi oameni, în România sau în afară, care se joacă cu fotografia pe film.

Apoi, sunt într-un proces de explorare, cumva, în care încerc să-mi definesc mai bine identitatea prin @lumeapefilm, iar asta mă împinge să testez tot mai multe lucruri. Sunt la începutul unui amplu proces de învăţare.

Care este povestea primei fotografii postare pe Instagram?

Haha, prima poză nici măcar nu a ieşit pentru că a fost o greşeală de developare. Momentan îmi developez pozele la un photo center şi uneori îmi mai scot aiurea câteva poze, dar nu e bai şi oricum intenţionez să încerc să le developez singur.

Totuşi, despre prima poză care a ieşit ţin minte că i-am făcut-o Mirunei, prietena mea. Eram în casă, nu aveam mare habar de ce făceam şi ştiu că i-am făcut o poză complet random, dar de care am fost mega-entuziasmat. Apoi, am fost şi mai entuziasmat când am văzut ce fain a ieşit.

Din câte am văzut, ai călătorit destul de mult. Ce ţară/oraş ţi se pare cel mai instagramabil şi de ce?

Cel mai tare m-am distrat şi mi-a plăcut în Dubrovnik, Croaţia. E absolut de vis acel oraş, e plin de locuri instagrammabile şi, mai mult decât atât, e şi unul din locurile în care s-a filmat Game of Thrones, aşadar are tot ce trebuie.

Alt orăşel absolut fantastic este Perast, în Muntenegru. E relativ mic, dar boem, şi poţi să prinzi nişte super cadre.

Fă-mi un top 5 al fotografiilor tale preferate. Iartă-mă, sunt convinsă că o să fie greu :))

Hehe, da, a fost chiar greu să aleg 5 fotografii. Să ştii că una dintre ele e acum online la tine, cumva în exclusivitate, pentru că încă nu am publicat-o pe @lumeapefilm :).

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *