Raluca Russu: După 10 ani de jurnalism, am ales să recondiționez mobilier vechi

Raluca Russu: După 10 ani de jurnalism, am ales să recondiționez mobilier vechi

Evident, îmi continui seria de articole despre oameni creativi. Și când spun creativi, nu fac referire la sensul clasic la care toți ne ducem, inevitabil, cu gândul. Fac referire la aceat abilitate extraordinară de a schimba, de a reinventa și de experimenta.

Cam așa cum a făcut și Raluca atunci când și-a descoperit pasiunea pentru mobilierul vechi. A îmbrățișat-o cu dragoste. Spune că este vorba despre detaliile care tranformă un obiect care zace ascuns într-un târg  într-un obiect cu potențial de comoară. La urma urmei, noi suntem cei care creăm comorile, nu?

Mă bucur să public încă un material care-mi confirmă ceea ce credeam oricum. E vorba despre timing, deschidere și înțelegerea faptului că avem dreptul să alegem cum decurge propria viață.

Îndrăgostiți-vă de arta ei!

 

Cine este Raluca Russu, atunci când nu recondiționează mobilier? Spune-ne despre tine, cine eșți și ce ai făcut până acum?

Am studiat toată viața scriitura, limbile străine și, într-un final, jurnalismul. Și l-am practicat aproape zece ani în cele mai mari televiziuni de știri. Zece ani foarte faini! Dar între mine și televiziune nu mai era de ceva vreme nicio scânteie. Așa că ne am despărțit. Acum m-am îndrăgostit de altcineva. Mobilier vechi, din lemn masiv pictat manual. Da! A fost ceva ce a venit peste mine și nu ne-am mai putut dezlipi. Cam cum a fost și îndrăgostirea de soțul meu, dacă stau bine să mă gândesc. Secerantă! Hahaha! Revenind, acum am început să pictez piese mișto de mobilă, genul de piese din care nu poți să nu ai…măcar una! Piese statement. Și pe ele și pe mine ne gășiți deocamdată pe Instagram @raluca.russu.  Schimbările s-au ținut lanț în ultimii ani. Am doi bărbați faini în viața mea, unul mare și unul mititel. Am dat griul din București pe verdele din Brașov. Îmi fac prieteni puțini, dar faini. Nu o să cred niciodată că romantismul e demodat. Iubesc curcubeiele, surprizele, magazinele SH, târgurile de antichități si vechituri. Îmi place să ghicesc frumosul într-o mare de urât…over and over again.

 De ce această pasiune? Care este sursa?

Toată viața am fost creativă. Și mi-am încercat creativitatea în tot felul de proiecte, majoritatea în timpul liber. Profesional, în scriere jurnalistică și conținut video. Dar nu cum aș fi vrut. Fenomenul pictatului de mobilier vechi, în vogă în special în Anglia și America, am început să îl urmăresc ca o nebună de vreo doi ani pe YouTube. Inițial, nu am îndrăznit nicio secundă să cred că aș putea să fac asta. De jumătate de an încerc însă și e cel mai minunat și mai înspăimântător sentiment din lume.

 

De unde îți iei doza de inspirație?

Inspirația vine de peste tot. Și cu cât te joci mai mult cu ea, cu atât se transpune în ceva mai reușit. În televiziune, prezentarea știrilor sau cordonarea unei secții de știri cerea mai multă seriozitate și mai puțini fluturi și curcubee. Și creativitatea era mereu uitată în colț. Dar acum încerc să îmi câștig traiul din creativitate și e o călătorie copleșitoare. Orice din viața asta te poate inspira și chiar te inspiră. La așa ceva chiar nu poți să dai o rețetă. Doar să deschizi inima și ochii.

 

Cui te adresezi? Care sunt persoanele interesate de astfel de mobilier? Îmi poți face un profil?

Eu sunt la început. Am interacționat cu puțini oameni cu care să împărtășesc munca mea. Majoritatea prieteni. Sunt sigură că cei care vor iubi piesele pe care încep să le fac sunt oameni cu care aș putea apoi să stau lejer la o cafea. Sunt căutători de frumos, de unic. Vor să aleagă piese cu personalitate dintr-o mare anostă de produse și producători în serie. Sunt oameni care înțeleg că, de la o piesă de mobilier pictată de mine, se pornește de fiecare dată o conversație, o reacție, un sentiment, un zâmbet.

 

Cum îți alegi piesele de mobilier? Unde le găsești?

Iubesc și ador să pictez piese vechi de mobilier, lucrate cu detalii minunate, cu personalitate, uitate pe nedrept sau niciodată iubite la adevărata lor valoare. Sunt setată să văd “AFTER-UL” în fiecare piesă prăfuită de mobilier. Cel mai mult îmi place să cotrobăi după ele în târguri. Pentru mine, este cel mai tare gen de “shopping”.

Care crezi că e next level pentru tine?

Mi-ar plăcea să ajung să trăiesc din treaba asta, care pentru mine a fost o revelație. Ca să se întâmple asta, ar trebui ca oamenii să se îndrăgostească de viziunea mea în materie de piese statement de mobilier. Aș fi onorată să se întampe asta.

 

Ce înseamnă creativitatea pentru tine? Care ar fi definiția potrivită, din punctul tău de vedere?

Creativitatea e istețimea artistică. Și este de atâtea feluri, încât nici nu cred că ne dăm seama. Și nici nu o să putem spune vreodată câte specii de creativitate există, așa cum facem cu trandafirii sau broaștele. E infinită. Și asta e minunat.

 

Cartea preferată, melodia preferată, țară preferată.

Cartea poate fi “Luni de Fiere” de Pascal Bruckner. După muzică și dans leșin, așa că nu pot și pace să aleg o singură piesă. Dacă e disco, funk sau breakbeat, e un început promițător. Și aproape orice piesă de la Michael Jackson mă ridică din pat, din tristețe, de oriunde. Mă ridică, pur și simplu! Țara e Portugalia, clar.

Cum arată spațiul tău de lucru? Zi-mi 3 elemente specifice spațiului tău de lucru.

Spațiul meu de lucru îmbină accente îndrăznețe de culoare cu multe jocuri de tonuri neutre. E creativ. E locul în care aș sta o veșnicie. E prea mic momentan, așa că mă gândesc să mă întind puțin.

 

Cum arată o zi din viața ta?

Hm, după zece ani, am renunțat la un program identic, dictat de corporație cinci sau șase zile pe săptămână. Eu și Horia ne-am luat talentele în brațe și ne-am pornit propriile afaceri, în care ne facem singuri programul. Și primează familia. Și e extraordinar să poți să faci ce îți place și personal, și profesional. Așa că fiecare zi diferă și sunt multe feluri de zi obișnuită. N-aș putea alege să detaliez doar unul. 😊

 

Care e primul gând cu care te-ai trezit în această dimineață?

Gândul cu care mă trezesc e “cu câtă ușurință și voioșie se trezesc copilașii dimineață”! Fiul meu de trei ani nu știe ce e dezmeticeala. Se ridică direct în fund, la ora șapte, și e gata fix atunci  se joace, să țipesă construiască și nu te lasă până nu faci și tu asta. Eu aș abuza zilnic butonul de snooze, dacă aș putea. Dar pe fii-miu l-am fabricat fără un buton din asta așa ura și la joacă!

 

Well, zic să urmăm îndemnul Ralucăi! Așa că nu uita să te joci – cu ideile, cu planurile, cu creativitatea!

Kisses & Hugs

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *