Skip to main content

În ultimul timp, aud tot mai des că oamenii sunt nefericiți – ba dispare flacăra într-o relație, ba lucrurile nu se întâmplă cum vor ei, ba sunt loviți de stres și anxietate. Probabil toți se așteaptă ca fericirea să fie feeling-ul ăla din perioada în care corpul nostru era mult mai răbdător, responsabilitățile nu erau așa mari, grija dezvoltării personale nu apăruse, nici cea a trecerii ireversibile a timpului. Să fii adult e, pur si simplu, o nouă experiență la care, vrei-nu vrei, te adaptezi din mers.

A fi adult nu este echivalent automat cu a fi nefericit, așa cum tot auzim în jurul nostru. Vai, când eram mic, voiam să cresc, iar acum aș vrea să fiu iar copil. But why? Fericirea de copil e complet altă fericire. Cea de adult vine odată cu înțelegerea lumii așa cum e ea, cu bune și rele. Mai vine odată cu autoeducarea.

Scrierea acestui articol se sincronizează de minune cu momentul în care am terminat cartea „Arta fericirii”, scrisă de Cutler, pe baza unor interviuri realizatea cu Dalai Lama, șeful spiritual al budismului tibetan. Mă rog, este al 14-lea Dalai Lama, numele lui real fiind Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso. Trebuie să aibă o memorie foarte bună acest nene. Dalai Lama ne explică diferența dintre orientali și occidentali și ce facem noi greșit în viața noastră, de ne vine atât de greu să ne considerăm fericiți. Astfel, în rândurile de mai jos, voi aborda câteva aspecte ale vieții care ne întunecă privirea atunci când căutăm fericirea.

 

Deci ce ne aduce fericire?

 

Dalai Lama spune că o sursă a fericirii în viața de adult este empatia, care, din punctul lui de vedere, se educă. Unora le vine mai ușor să se pună în pielea celorlalți, altora mai greu. Cu tărie de caracter și dorință, empatia te ajută să nu mai transformi orice ți se spune sau ți se face într-un atac personal. Compasiunea este o altă resursă de fericire. Sunt studii care spun că oamenii care își fac timp pentru voluntariate și acte de bunătate au mai mult spor, le crește speranța de viață și vitalitatea la modul general. Compasiunea se cultivă și ea și începe cu decizia de a ajuta. E o simplă decizie de a privi oamenii din jurul tău cu aceeași capacitate de suferință sau fericire ca a ta. Odată ce devii empatic, începi să transpui situația dificilă a celui de lângă tine în viața ta,  îți dai seama că poți avea resursele de a ajuta și o faci. Fericirea celui ajutat va deveni și fericirea ta.

Eu pot confirma chestiunea din experiență proprie, fac voluntariat de la 16 ani. Am avut o pauză de câțiva ani, în care timpul și lipsa de energie nu mi-au permis. În rest, aproape în fiecare lună, am donat timp, bani, obiecte. Sincer, nici măcar nu am o explicație super rațională pentru care simt nevoia să fac asta. Deja e o parte din viața mea și mi se pare inadmisibil să trăiesc fără să mă implic în comuntățile din jurul meu. Mai mult decât atât, sper să reușesc în viitor să găsesc oameni ca mine cu care să pot schimba mult mai multe lucruri în jurul meu.

 

Acceptarea schimbării și a imprevizibilității în viața ta te va ajuta să scapi de anxietate și de nevoia de a controla totul. Nu vei putea controla tot ce e în jurul tău, lucrurile nu rămân așa cum vrei tu mereu, iar ele se întâmplă fie că îți convine sau nu. Ce poți face tu este să transformi orice schimbare într-o provocare sau o nouă experiență demne de trăit.

De când am venit la Bucureși și până acum, viața mea a luat multe căi și a trecut prin multe schimbări. Eu am trecut prin multe schimbări și triggerele au fost nu numai neașteptate, chiar nedorite în multe cazuri. Am crescut emoțional când m-am trezit în fața unor situații atât de imprevizibile încât credeam că e o glumă. Dar am acceptat cu inima deschisă că oamenii se schimbă, pot lua decizii dubioase at some point, vremea se schimbă, societatea se schimbă, iar eu nu pot decât să mă adaptez și să învăț de fiecare dată sa trăiesc cu noile condiții.

 

Să ne folosim bine timpul și să înțelegem că este cea mai importantă resursă a noastră. Lasă ce auzi de la oamenii de afaceri, cu celebra replică „timpul înseamnă bani”. Timpul înseamnă viață, înseamnă sens, înseamnă trăire, înseamnă evoluție. Timpul este cea mai importantă resursă care trebuie gestionată cu grijă.

 

Și ce ne șterge din fericire?

În primul rând, noi credem că fericirea înseamnă lipsa suferinței. Noi credem că lumea e un loc bun, cel puțin teoretic, unde nu există urâtul. Dar suferința și urâtul există, iar noi tindem să fugim de ele. Fie că vorbim despre o migrenă, o despărțire, lipsa banilor, o ceartă cu o prietenă sau îmbătrânirea, suferința este parte intrinsecă din existența noastră pe această lume. Cu cât fugi de ea, cu atât inevitabilitatea ei te va durea mai tare. Pentru că da, suferința este inevitabilă. Fie o accepți și o iei ca pe o provocare, fie fugi de ea mereu, ea te ajunge mereu din urmă, iar tu devii frustrat și nefericit. Dalai Lama spune că asta e una dintre diferențele majore dintre orientali și occidentali: atitudinea în fața suferinței.

 

Al doilea aspect care ne ține în loc este vina. Când ceva se întâmplă, sunt infiniți factori de influență, de la vreme până la trafic și poate Luna Plină. Tendința tuturor este să găsească vinovați. Conducerea, colegul, ploaia, karma, partenerul de viață… Alteori, dăm vina pe noi înșine și atunci credem că merităm ce e mai rău. Actually, conform spuselor lui Dalai Lama, nu există niciodată vinovați. Bine, să excludem infracțiunile aici, căci nu despre asta vorbim, ci despre daily stuff. Cu cât vom încerca să găsim vina, cu atât vom fi mai nefericiți, pentru că vina este una dintre cele mai grele pietre pe care le poți căra cu tine. Nu există vină, există contexte.

 

Nu există independență și nu trebuie să o căutăm ca să fim fericiți. Trăim înconjurați de oameni și trebuie să știm să îi acceptăm în viața noastră. La urma urmei, tricoul pe care îl porți azi este pe tine datorită unor eforturi susținute a, probabil, 5-6 oameni: cei care au cules și prelucrat bumbacul, cei care au croit și realizat tricoul, cel care l-au comercializat șamd. Trăim într-o unitate și interdependență cu toți cei din jurul nostru. Iluzia pe care o trăim că suntem independenți emoțional ne direcționează mai repede spre nefericire decât spre fericire. Asta e o lecție pe care o tot învăț și eu de niște ani și încă mai am de lucru.

 

Superficilitatea de a crede că iubirea înseamnă romantism ne conduce, de asemenea, spre nefericire. Actually, conform lui Dalai Lama, fericirea într-o relație se atinge atunci când ajungi la substraturile ființei cu care îți împarți viața. Din nou, se face apel la diferența dintre a orientali și occidentali, unde cei din urmă au tendința să transfome iubirea într-o fantezie, atât în literatură, cât și în cinematografie. Una e îndrăgostirea, alta este iubirea. Iar dacă noi vom căuta îndrăgostirea în mod constant, nu vom ajunge la iubire prea curând.

Trebuie să luăm în calcul că discuția despre romantism și iubire, sexualitate și întregirea ființei umane prin atașament sunt niște topicuri care generează dezbateri ample, iar în cartea lui Dalai Lama sunt interesant abordate, inclusiv prin prisma psihologiei nou-născutului, a zeului Eros și multe alte astfel de asocieri. În definitiv, pentru a ne convinge că romantismul în sine nu e temelie suficient de puternică pentru fericirea în relație, autorul ajunge chiar la definiția termenului, din cele mai vechi timpuri, care înseamnă fantezist, imaginar, fără bază reală sau curtare idealizată.

 

 

Și astea sunt doar câteva idei pe care le-am interiorizat și le-am identificat ca fiind actuale generației mele și oamenilor printre care mă învârt. În fiecare zi, văd și aud acuze, victimizări neîncetate, plafonare, individualizare. Iar toate duc, fără îndoială, către o stare generală de nefericire.

Let’s take a deep breath and sleep on these thoughts. Poate avem niște revelații și începem să evoluăm cu adevărat!

 

 

P.S. If interested, cartea este cea de mai jos, poate fi găsită în orice librările online. Eu cumpăr cel mai des de pe Elefant sau Libris, au multe oferte și, uneori, transport gratuit.

 

Leave a Reply

Verified by MonsterInsights