Guest Post: Despre piesa Nastasia, în regia lui Mihai Mălaimare

Guest Post: Despre piesa Nastasia, în regia lui Mihai Mălaimare

Înainte să o las pe Eliza Bălaşa, autoarea acestui foarte frumos scris articol, să vă introducă într-o poveste de vis în stilu-i caracteristic… Aş vrea să îi mulţumesc aici, oficial şi public, pentru faptul că a acceptat să scrie un guest post despre piesa de teatru Nastasia. Mai mult decât faptul că a acceptat, m-a impresionat prin naturaleţea scrisului şi prin pasiunea care reiese din fiecare cuvânt aşternut. Eliza, there you go! You made me very proud and a bit emotional! ♥

Hello, pretty people!

Azi am decis să mă infiltrez un pic pe cristiacornea.ro ca să vă povestesc ce surpriză mi-a făcut una din bloggerițele mele preferate și cum a fost, so let’s get to it.

Cum avem o grămadă de pasiuni comune și ținem să le împărtășim, Cristiana s-a gândit să mă trimită la teatru în locul ei. Ain’t that cute of her?

Așa că luni seara, m-am echipat cu hainele „alea bune”, cu o companie plăcută și am pornit spre teatrul Masca, la avanpremiera piesei „Nastasia”, în regia lui Mihai Mălaimare. Am fost întâmpinate în acorduri de vioară și țambal ce ne-au introdus direct în atmosfera Bucureștiului  interbelic.

nastasia

Am crezut inițial că mă aflu într-o sală de teatru, când de fapt, m-am trezit direct într-o cârciumă din mahalaua Bucureștiului anilor 30, înconjurată de fel și fel de personaje, care mai de care mai spectaculoase.

nastasia

Am cunoscut-o înainte de toate pe Nastasia, o domnișoară atipică mediului în care trăia, îndrăgostită, inocentă și ușor naivă. Visul ei? Să se căsătorească cu Luca și să locuiască împreună în Popa Nan, „acolo unde trăiesc doamnele cu rochii frumoase”.

nastasia

Însă mahalaua nu e locul unde visurile înfloresc, ci mai degrabă locul unde ele se sting la fel de repede pe cât se nasc. Nastasia însă nu se descurajează ușor, iar pentru o secundă reușește chiar să atingă cu vârful degetelor fericirea pe care și-o închipuia alături de Luca.

nastasia

Ce se întâmplă mai departe? Decizii pripite, înconjurări nefericite, dragoste, furie, agonie, chiote, plânsete și veselie, toate laolaltă.

nastasia

Nastasia

Despre poveste în sine nu o să vă mai dau detalii, cause I hate spoilers, dar țin neapărat să vă spun asta: „Nastasia” e emoție. Pentru mine a fost prima oară când am asistat la o piesă de teatru nonverbal, întregul deliciu al piesei constând în arta de a transmite atât de mult fără niciun cuvânt. Am trăit alături de personaje fiecare secundă de bucurie sau disperare, am râs și am plâns odată cu ele.

Cum se împletește comedia cu tragedia, cum începe să înflorească iubirea și cum se stinge tot din propria-i vină, cum mahalaua strivește orice urmă de inocență și fericire, cum oamenii cântă și petrec, chiar și cu sufletul rupt în două; despre toate acestea și despre fata care visa să-și petreacă zilele alături de dragostea vieții sale „acolo unde trăiesc doamnele cu rochii frumoase”, aveți ocazia să aflați mai multe în sălile teatrului Masca.

Nastasia

Recomand cu drag piesa „Nastasia” și sper ca și voi să treceți prin amalgamul de trăiri pe care le-am simțit eu și să vă bucurați la fel de mult de emoțiile pe care actorii reușesc să le transmită fără să scoată vreun cuvânt.

Meanwhile, stați cu ochii geană pe cristiacornea.ro, sunt sigură că vă pregătește ceva mișto. Ne citim pe Facebook! J

14666216_1215692391807065_7534879540927298265_nHappy to be a guest,

Eliza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *