Pe vremea în care am vizitat eu Ţara Lalelelor, nu aveam blog. Ceea ce regret într-o oarecare măsură pentru că oricât aş încerca să povestesc acum ce am trăit în ceea ce pot numi cea mai tare experienţă internaţională ever, nu cred că mai pot reda acum cu atâta autenticitate pe cum aş fi făcut-o atunci. Însă uitându-mă cu mare dor şi drag la fotografiile făcute (şi sunt multe), am încercat să punctez câteva observaţii, amintiri, fascinaţii cu privire la Olanda.
Ca să înţelegeţi puţin contextul, pe vremea liceului, am fost plecată 10 zile în provincia Drenthe a Olandei (regiune preponderent rurală), cu un program de schimb de experienţă, iniţiat de Consiliul Judeţean al Tinerilor Teleorman. Am locuit la olandezi acasă, tocmai ca experienţa să nu fie una turistică, ci cât se poate de reală şi autentică. Abia devenisem majoră, urma să zbor pentru prima dată cu avionul, aşa că experienţa a fost una memorabilă pentru mine.
Fiecare dintre colegii mei a stat la o familie din Olanda, iar partea interesantă a fost că am stat în oraşe diferite, la o distanţă de aproximativ 10-11 km., urmând ca în fiecare dimineaţă să ne întâlnim în oraşul central, unde aveau loc mai toate activităţile.
Totul este verde.
Am rămas fascinată de câte spaţii verzi şi parcuri poţi găsi în Olanda. Mai mult decât atât, chiar simţi că evadezi când te plimbi prin parcurile lor, sunt răţuşte pe toate lacurile, sunt animăluţe care se plimbă nestingherite şi e un sentiment de siguranţă şi pace pe care nu îl regăseşti în parcurile noastre.
Arhitectura veche este foarte bine întreținută.
Unul dintre motivele pentru care m-aş reîntoarce oricând în Olanda sunt clădirile vechi, foarte bine întreţinute, care mă transpun inevitabil într-o altă lume.
Școlile sunt desprinse din filmele despre viitor.
De la cum arată, arhitectural vorbind, până la condiţiile pe care tinerii le au, aş pleca fără doar şi poate să studiez în Olanda. Nici nu mai văd vreun sens în a face vreo comparaţie cu ce se întâmplă în România.
Recomand turul Amsterdamului cu vaporașul.
Dacă nu aveţi prea mult timp la dispoziţie pentru a vizita tot Amsterdamul, aşa cum a fost în cazul meu, vă recomand să luaţi vaporaşul, care vă va plimba pe toate canelele capitalei. În felul acesta, aveţi o şansă să parcurgeţi tot oraşul într-o singură zi şi, eventual, să petreceţi mai mult timp prin centru.
Mâncarea olandezilor este foarte picantă.
Trebuie să recunosc că bucătăria olandezilor a fost partea cea mai dură pentru mine. Mănâncă destul de condimentat, ceea ce pentru stomacul meu a fost foarte trist. Nu am mâncat corespunzător, pe alocuri am făcut foamea. Din fericire, familia la care am locuit s-a cam prins că singura mâncare pe care o mâncam cu plăcere era reprezentată de nişte cartofi la cuptor cu un sos din smântână. Hopefully, au gătit fooooarte des acest fel de mâncare, iar în lipsa lui ne-am rezumat la pizza şi sandwich-uri.
Am mers FOOOOOARTE MULT cu bicicleta.
Da, da, nu aruncaţi cu pietre! Ştiam că Olanda e raiul bicicletelor, însă speram că vom folosi maşina măcar pentru trasportul între oraşe. Nu s-a întâmplat asta, aşa că am folosit bicicleta de rezervă a familiei pentru a ajunge în oraşul în care aveam întâlnire cu restul găştii. Mergeam aproximativ 2h dus-întors în fiecare zi. Da, am făcut febră musculară infernală. Însă, trebuie să recunosc că drumul era de-a dreptul decupat din poveşti, din filme, din ce vreţi voi. Pe partea dreaptă aveam un canal, pe care erau mereu păsări, răţuşte, lebede etc. Pe partea stângă aveam o pădure nu foarte deasă, iar în fiecare dimineaţă am prins razele soarelui printre copaci. Plecam dimineaţă, în jur de 8-9, şi era foarte linişte. Practic, era cea mai relaxantă şi cea mai zen perioadă din zi.
P.S. Până și la club am fost cu bicicleta. Evident, fara high heels. :))
Am mers cu o canoe și a fost CEA MAI MARE PROVOCARE din viața mea.
Aici am o poveste super amuzantă acum, când îmi aduc aminte, însă la momentul acela a fost foarte scary. A trebuit să parcurgem un canal cu o canoe. În mod normal, ar fi durat 2 ore. La mine a durat 5. Asta pentru că eram cu 2 gagici în barcă. Şi românce. Proastă decizie. Am rămas în urmă pentru că nu ştiam să mergem cu canoea. Am apucat un drum greşit pentru că nu mai aveam după cine să ne ghidăm. Am ajuns aproape la graniţa cu Germania. Dar povestea e mult prea lungă pentru a o expune aici, aşa că dacă eşti curios/curioasă despre ce mi s-a întâmplat, poţi citi întreaga poveste într-un viitor articol dedicat. Experienţa în sine a fost amazing şi e una dintre acele aventuri pe care trebuie să le trăieşti măcar o dată în viaţă.
În Olanda am vizitat pentru prima dată un lagăr de concentrare.
În apropierea oraşului Westerbork, se află un lagăr de concetrare, unde evreii olandezi erau închişi înainte de a fi trimişi în Germania sau Polonia. Vizita a fost una extrem de emoţionantă. Este adevărat că erau numai ruine ale clădirilor şi a fost nevoie să vedem o machetă pentru a înţelege exact cum arăta acel loc, însă cumva simţeai că acolo s-au întâmplat lucruri teribile şi că suferinţa încă e în aer. M-au mai impresionat memoriile sub formă de steluţe pentru toţi cei care au murit acolo: cele mai mici sunt ale bătrânilor, iar cele mai înalte sunt ale copiilor.
Am filmat primul Lip Dub din viața mea.
M-am plimbat pe străduțele din centrul Amsterdamului.
Şi a fost, probabil, una dintre cele mai relaxante şi pline de emoţie plimbări din câte am avut.
Și am întâlnit niște oameni extraordinari pe care nu îi voi uita niciodată.
