De când cu noul meu statut de freelancer, sunt mereu în căutare de oameni şi poveşti care să mă inspire şi care să mă ajute să îmi găsesc motivaţia. Aşa se face că m-am gândit imediat la Ligia, o gagică din SNSPA, facultate pe care am făcut-o şi eu. O fată curajoasă, care a plecat pe drumul ăsta mult mai devreme decât mine şi care are câte ceva să ne povestească. So here we go…
C: Spune-mi câteva cuvinte despre tine… Cine este Ligia? Ce face ea for a living?
L: Hei! În primul rând, eu îți mulțumesc pentru că te-ai gândit la mine în ceea ce privește interviul. Îți urmăresc blogul de ceva timp și în momentul de față chiar îmi pare bine că pot aduce mica mea contribuție în cadrul acestui proiect frumos. Nu o să încep prin a spune că nu îmi place să mă descriu, pentru că îmi place la nebunie să fac asta! S-ar putea să pară ciudat, însă iubesc să împărtășesc oamenilor micile detalii despre mine, detalii care pot face diferența, iar dacă sentimentul e reciproc…„it’s a match!”. Dar ca să nu ne lungim foarte mult (sunt expertă la asta), numele meu este Stroe Ligia, am 21 de ani și sunt studentă în anul 3 la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA. Îmi place foarte mult să leg relații frumoase și durabile cu persoanele din jurul meu, fie că este vorba de relații de amiciție sau de relații profesionale. Iubesc primăvara și vara și nu aș putea să îmi imaginez viața fără familia mea (care „crește” pe zi ce trece cu fiecare persoană dragă pe care o consider parte din mine), prietenii mei și fără muzică. Sunt o fire sociabilă și zâmbăreață și îmi place foarte mult să îmi înconjor viața cu persoane similare. Consider că, deși poate sună a clișeu, o zi în care nu ai zâmbit e o zi pierdută. Și chiar așa este! Ei…și dacă tot am ajuns la partea asta cu „nu-mi imaginez o zi din viața mea fără…” trebuie să menționez și faptul că de 2 ani de zile mă intitulez cu mândrie „freelancer”. E parte din mine, mă identific perfect cu ceea ce fac, învăț în fiecare zi ceva nou și aspir mereu la mai mult. Unde mai pui că în fiecare zi îmi și exersez „skill-ul” în vorbirea limbii engleze și franceze. Cam asta fac eu „for a living”.
C: De ce ai ales să fii freelancer?
L: He-he. E o poveste destul de drăguță. Tocmai terminam primul an de facultate și eram foarte dezorientată în ceea ce privește viitorul meu. Tocmai terminasem un stagiu de practică la o agenție de publicitate. Mi se păruse fun, însă la acel moment îmi doream altceva. Știam că după facultate voi avea timp să experimentez și viața de agenție, însă la momentul acela…îmi doream ceva nou, ieșit din comun. Țin minte că la un moment dat am avut chiar și un moment de „mini-depresie”J) deoarece credeam că pur și simplu nu mi-am ales bine facultatea, că nu o să reușesc de acum înainte și așa mai departe. Exageram, desigur. Însă această pasă mai puțin bună a avut și avantajele ei. Prietenul meu, Cristian, care făcea freelancing de ceva timp, mi-a sugerat să încerc și varianta asta. Mi-a surâs oportunitatea, însă apoi am fost doborâtă de gânduri și gânduri: „Dar există mii și mii de oameni care fac asta, de ce m-ar alege un client pe mine?”; „De unde știu că pot genera conținut de calitate?”; „Nu am experiență!”, însă adevărata provocare a venit în momentul în care am decis să îmi înfrâng toate aceste temeri și să mă axez mai mult pe ceea ce aveam de făcut. Și a mers! La 3 săptămâni distanță, după aplicații trimise, încercări și emoții am obținut primul meu job, care a atras după sine altele și altele…:)
C: Cum arată o zi normală din viața ta?
L: E musai ca o zi normală din viața mea să conțină și „acel ceva” special care să o facă de neuitat! Însă pe lângă acest lucru, încerc să combin cât se poate de eficient facultatea cu sarcinile pe care le am de îndeplinit la job. De obicei îmi fac și timp pentru mine și cei dragi, deoarece de aici vine productivitatea mea. J
C: Care sunt sursele tale de inspirație?
L: Îmi place să îmi găsesc inspirația într-o carte bună, într-o melodie de care mă îndrăgostesc instant, sau pur și simplu într-o plimbare liniștită în parc, unde sunt doar eu cu mine. De cele mai multe ori, însă, persoanele din jurul meu constituie cele mai bune surse de inspirație. Acțiunile, gândurile, ideile lor (fie că sunt opuse sau complementare cu ale mele) îmi dau de foarte multe ori de gândit și mă ambiționează.
C: Zi-mi cartea ta favorită, citită recent.
L: Hmm, grea alegere. Cred că este „Charles Dickens – Great Expectations”. Este o carte pe care mi-am cumpărat-o în varianta originală, în limba engleză, undeva prin clasa a9a sau a10a la un târg de carte din biblioteca liceului, pentru că m-a atras titlul. Mi s-a părut grea la momentul acela, așa că am așezat-o frumos în raftul bibliotecii mele. De curând, aflându-mă într-o vizită acasă am zărit-o și am „devorat-o” pur și simplu. E o carte care ascunde, pe lângă altele, multe lecții de viață de care fiecare dintre noi ar trebui să fie conștient la un moment dat. Pe premisa: „Nu ai de unde să știi până nu ți se întâmplă ție.” O carte care evidențiază foarte bine anumite opoziții regăsite în mod constant în literatură precum opoziția sărac-bogat sau dragoste-ură, dar care le expune într-o manieră cu adevărat captivantă. Asta m-a făcut să înțeleg valoarea adevărată a unei cărți bune citite la timp. A…și m-a convins și să reiau câteva cărți citite în trecut. Sunt sigură că le voi acorda alte înțelesuri. J
C: Ai un role model? Cine e? Și de ce e?
L: Da. Modelul meu este mama. Cred că de la ea am moștenit ambiția și perseverența. Ambiția atunci când îmi susțin punctele de vedere cu orice preț, până la final, iar perseverența atunci când mă încurajez în mod constant să îmi duc la îndeplinire planurile și dorințele. Mama e un model pentru mine pentru caracterul ei puternic și pentru bunătatea și iubirea pe care o poartă în suflet. E un om despre care aș putea vorbi zile în șir și tot nu m-aș sătura. În ultimii ani, au existat numeroase momente care ne-au unit mult mai mult decât o face de obicei relația mamă-fiică. De aceea, mi s-ar părea anormal să îmi asociez modelul în viață cu o personalitate (fie ea de orice tip), cu un caracter fictiv sau cu orice alt clișeu folosit în general de oameni în răspunsurile la întrebarea aceasta. În mama îmi regăsesc liniștea, ideile, inspirația. Fiecare conversație cu ea decurge de la sine și aduce cu ea sfaturi sincere, practice, motivaționale. Mi-aș dori ca măcar jumătate din oamenii pe care îi cunosc, îi admir sau îi îndrăgesc să aibă parte de un asemenea noroc, de a-și regăsi modelul, sinele și prietenul în propria mamă.
C: Cum și unde iți găsești proiectele?
L: În prezent, eu practic freelancing pe www.upwork.com Aici îmi găsesc majoritatea proiectelor. Trebuie să recunosc, însă, că de la un timp, proiectele mă găsesc pe mine. Majoritatea proiectelor din prezent sunt rezultatul invitațiilor pe care le primesc de la clienți pentru a aplica la un anumit job. Dacă sunt interesată de invitația respectivă, aplic. Acest lucru se întâmplă de obicei după câteva luni bune în care trebuie să acumulezi experiență. Platforma Upwork este destul de comodă și este și „user-friendy”. În aproximativ o jumătate de an de la începerea „carierei de freelancer” eu am devenit unul dintre utilizatorii „top-rated”. Acest statut îmi acordă foarte multe avantaje, printre care și primirea de invitații de job din partea clienților.
C: Cum te organizezi? Ai un plan/strategie pe care îl/o urmezi?
L: Sincer, obișnuiam să îmi organizez timpul prin intermediul unei strategii bine delimitate în vară, când aveam tot timpul de partea mea. Acum, însă, când a intervenit și facultatea, dar și licența, e un pic mai greu să „mă țin” de o anumită strategie, însă nu imposibil. Chiar dacă nu îmi impun anumite lucruri, este de la sine înțeles că în fiecare zi îmi împart timpul cu strictețe, astfel încât la sfârșitul zilei să pot bifa toate activitățile programate. Așa cum am menționat, chiar dacă sunt nevoită să îmbin facultatea cu sarcinile pe care le am de îndeplinit, acest lucru nu mă oprește din a da tot ce e mai bun din mine în cadrul ambelor activități! Cu toate acestea, trebuie să recunosc că, practicate simultan, ele pot deveni obositoare dacă nu au parte de un minimum de planificare.
C: Ce ai spune unui freelancer la început de drum?
L: Să creadă în sine și în propriile puteri. Cred că acesta este cel mai important lucru la început de drum. Temerile sunt acelea care ne pot îndepărta de îndeplinirea visurilor noastre și cred că este păcat să le dăm curs. Pe lângă asta, îl sfătuiesc să facă tot ce îi stă în putință pentru a se dezvolta pe el însuși. Cititul unei cărți, vizionarea unui documentar, vizitarea unui loc unic, învățarea unei noi limbi, voluntariatul, toate contribuie la dezvoltarea personală și toate se vor oglindi în experiența dobândită. Pe lângă asta, îi doresc mult succes, iar dacă va avea întrebări sau neclarități, îi stau la dispoziție! Știu cât de bine e să ai un „îndrumător” la început de drum.
Îi mulţumesc foarte tare Ligiei pentru răbdare şi inspiraţie! Iar noi… Keep in touch!
Kisses!
