O să încep cu asta: Grecia e superbă! Și probabil că știi și tu asta, fie ai că ai fost, fie că ai văzut în poze. Eu am vizitat-o anul acesta pentru prima dată și a fost o decizie extrem de spontană. Tata voia să plece în vacanță, iar eu le-am promis că îi însoțesc cu condiția să aleagă el destinația. Întâmplarea face ca tata să aibă un prieten grec, care ne-a recomandat un loc extraordinar, fix pe gustul și dorințele noastre.
Ne-am cazat în Nea Vrasna, un sat care o să devină, curând, stațiune în toată regula, la un hotel construit anul acesta. Deși sunt acel om care nu caută cea mai luxoasă cazare pentru că nu petrec timp acolo, de data aceasta s-a nimerit să stăm într-un loc unde totul este 100% automatizat. Mare mi-a fost mirarea când am descoperit acest loc, având în vedere că am condus pe un drum de țară, pe o plajă aproape pustie. Ippocampos, hotelul la care am stat, are chiar terasă și plaja privată, îți asigură șezlong numerotat, în funcție de camera pe care o ai. Practic, îți asigură toată experiența. Unde mai pui că e super liniște și relativ gol, dată fiind prima lună de toamnă. O cameră family (4 paturi) ne-a constat 50 euro/noapte în extrasezon.
Am stat 5 zile, dar bineînțeles că nu am putut lenevi atât de mult timp la plajă, astfel că am pornit să explorăm împrejurimile. Dar hai să o luăm cu începutul…
Cum am ajuns aici
Cu mașina personală. Orașul meu natal, Turnu Măgurele, se află pe malul Dunării, unde avem și feribot. Astfel, ne-a fost mai ușor să trecem granița în Bulgaria și de acolo în Grecia. Am făcut în total în jur de 7h, cu vreo 3 opriri scurte. Ce-i drept, dacă treci pe la Giurgiu s-ar putea să nu fie la fel de convenabil ca distanță.
Ce am făcut în zonă?
Hai să o luăm pe zile. Prima zi a fost pentru lenevit pe plajă, fără nicio grijă. Aveam nevoie. După cum spuneam mai sus, locul este ideal pentru așa ceva. Linișite, singurătate, doar valurile mării, view cu munții nu foarte înalți, dar impunători. În același timp, însă, curățenie, șezlonguri foarte confortabile, umbrele și un Lidl în apropiere, de unde te poți aproviziona cu tot ce vrei, de la bere până la fructe proaspete.
A doua zi am pornit spre Salonic, al doilea cel mai mare oraș din Grecia. Drumul durează aprox. o oră, depinde cum conduci. Orașul este imens, nu am reușit să îl cuprindem pe tot, ci am ales 2 cele mai interesante zone, din punctul nostru de vedere. Faleza, foooooooarte lungă, din port până la Turnul Alb, pe care nu l-am putut vizita, fiind închis fix în ziua respectivă, este ideală pentru o plimbare relaxantă. Bine, asta dacă nu îți creează anxietate, este extrem de abruptă. Noi am prins și evenimente în oraș, un târg superb de handmade (happy me), unde am făcut și câteva cumpărături, apoie ne-am retras pe o terasă, aproape de faleză, unde ne-am servit prânzul. Terasa se numește Famiglia, pizza și burgeri delicioase.
Cu burțile pline (servesc grecii niște porții din care ar mânca lejer două persoane), am plecat spre fortăreața din oraș, de unde vezi totul de foooooarte sus. E un view super fain, dar urci destul de mult cu mașina. La pas, nu ai nicio șansă. I-am convins pe ai mei să bem o cafea acolo, la o bodeguță în stradă și cam asta a fost cu Salonicul.
To be honest, nu-l recomand ca destinație, se văd influențele din Macedonia și Albania, astfel că nu am găsit un oraș 100% grecesc, ci unul cosmopolit, puțin agitat și pe alocuri periculos, conform localnicilor.
A doua zi am plecat spre Thassos, unde a fost adevărată aventură. Ne-am rătăcit oleacă, Waze-ul ne-a cam făcut figuri, așa că am condus 2h până în Keramoti, de unde am luat feribotul spre insulă. Am fi putut să luam din Kavala, despre care îți povetesc mai jos, dar cumva am ajuns mult mai departe. Ne-a costat 34 euro (un automobil și 3 persoane) și a durat vreo 40 de minute. Feribotul circulă din jumătate în jumătate de oră. Condițiile sunt foarte ok, există un salon cu bar și canapele din piele și cu ferestre înalte, unde poți servi ceva și admira Marea Egee și insulițele de pe traseu.
Prețurile actualizate și orarul se găsesc aici: http://www.go-thassos.gr/thassos-ferry-schedules-prices
Odată ajunși, ne-am urcat iar în mașină și am plecat să vizităm de nebuni, fără hartă, fără planuri. Am urcat și am urcat și am urcat în munți, mai-mai să cred că suntem pe Transfăgărășan. Când am ajuns sus de tot, ne-am oprit pentru câteva momente, la un refugiu, pentru a fotografia cu privirea, și nu numai, un view minunat. Nu există cuvinte să exprim măreția insulei. Se poate vedea mai jos, de altfel.
Am coborât spre Limenas, unde ne-am oprit să mâncăm miel la proțap, la dorința tatălui meu. După ce am înfulecat până nu am mai știut de noi, am plecat să vizităm orașul. Am admirat căsuțele grecești, absolut superbe, și ne-am pierdut pe străduțe, fără destinație. A fost foarte nice, am mai vânat câte un magazinel interesant, ba cu dulciuri tradiționale, ba cu cermaică șamd.
Ne-am întors la timp pentru feribot, dar a fost random, fără să ne calculăm ceva dinainte. Actually, cam așa a fost întreaga vacanță, stabilită pe loc și moment.
Am aflat de la localnici că, în drumul nostru de întoarcere, se află Kavala, o altă stațiune, care mi s-a părut de departe cea mai ofertantă. Construcții specific grecești, un port cu veliere care îți fac o poftă extraordinară de a pleca în lume, pe apă, și plaje foarte drăguțe. Ne-am oprit să o vizităm și să bem cea de-a doua cafea, apoi ne-am întors în stațiunea noastră.
În ultima zi, deși ne propusesem să rămânem tot în Nae Vrasna, ne-au mâncat oleacă tălpile și, după dimineața petrecută la plajă, am mers să luăm prânzul în Stavros, vecina satului nostru. Stavros este orășel pe malul mării, evident, destul de dezvoltat, dar liniștit cu plaje frumoase și multe, multe restaurante pescărești. Bineînțeles că ne-am făcut plinul de creveți și pește și ne-am întors la cazare pentru odihnă și bagaje.
Unde am mâncat?
În Nae Vrasna avem acest prieten grec care tocmai și-a deschis un restaurant cu specific mediteranean, unde am servit numai calamar, creveți și tot soiul de pești cu nume dubios. Restaurantul se află în centrul satului (există un centru al satului!!) și se cheamă Poseidon. Tot aici am testat și băutura lor tradițională, Ouzo, care se bea înainte de masă, la aperitiv, cu un soi de pește extrem de sărat și cu sos Tzatziki. Nu aș putea asemăna gustul cu ceva, are o tărie puternică, însă un aftertaste dulce. Nu cred că ar plăcea oricui, are un gust mai special. Am gustat și dintr-un vin al lor, foarte aromat, aducea puțin cu vișinata noastră. Evident că am luat vreo 4 sticle la pachet.
În restul stațiunilor, ne-am așezat random unde ni părea că arăta bine și, din fericire, am avut intuiție bună de fiecare dată. În general, au meniuri internaționale, dar și mâncăruri specifice lor. În multe locuri, am găsit chiar și secțiune în limba română în meniuri. Grecii își dau seama imediat că suntem români, oricum ne-am întâlnit cu consătenii noștri peste tot.
Suveniruri
Nu sunt adepta suvenirurilor, decât dacă mi se pare ceva cu adevărat special. În apropiere de satul nostru, se afla un centru măricel de ceramică, de unde mi-am luat o cană roz, nefinisată așa, pe care scrie Vrasna. Cum am scris pe Instagram, este la fel de roz ca apusul de aici. M-a costat 6 euro. Ai mei și-au luat ceva decorații pentru bucătărie și câteva cadouri pentru cei de-acasă. Nu recomand în niciun caz magazinele de suveniruri, sunt pline de kitch scump. Urmărește pe cât posibil magazinele de handmade, acolo poți găsi adevărate comori.
Mi-am luat un colier din scoici, cum am văzut la multe gagici pe Instagram și mi-a plăcut la nebunie. Ăsta a costat 10 euro, dar îl iubesc! Și cu 16 euro m-am scos cu amintirile de aici. Ah, plus vreo 15 euro vinul.
La acest link poți găsi o serie de stories cu momentele și locurile cheie din Grecia.
Per total, Grecia e numa’ bună pentru plajele interminabile, superbe și extrem de curate, pentru staff extrem de serviabil, oriunde te-ai duce, pentru plimbări printre căsuțe mici și pitorești, pentru spart banii pe ceramică, pentru furat măsline din pomii de pe marginea drumului și mâncat fructe de mare și pește până nu mai poți.
Îmi aduc aminte și acum momentul în care am scris articolul ăsta. Eram pe balcon, cu apusul în față, singuri în hotel, singuri pe plajă, mănâncam prune proaspete și ascultam cum se sparg valurile de mal. Aveam un mare zâmbet pe față. Am descoperit spiritul unei noi țări și mi se întărește, day by day, ideea că viața de nomad digital e ceea ce mi se potrivește cel mai bine.
Cheers!
