Jurnalul meu de normalitate

#JurnalDeNormalitate

M-am trezit cu poftă de scris. Nu neapărat genul acela de scris stilizat, folosind cuvinte sofisticate. Ci mai degrabă acel gen de scris care mă face să simt, care mă liniștește, care mă ordonează. Și împachetând cele 3 serii de rufe adunate de peste săptămână, în timp ce îmi beam cafeaua de specialitate făcută la espressor-ul meu ieftin, am avut o revelație. Găsesc normalitatea și simplitatea oamenilor din jurul meu atât de reconfortante. Obiceiurile lor, zilele  necosmetizate, hainele purtate după bunul plac și entuziasmul pentru o cafea bună, florile de la Lidl sau ofertele de la Ryanair. Viața oamenior în care e ok să muncești mai mult decât ai vrea pentru ceea ce îți dorești, e ok să faci economii, e ok să compari prețuri și e ok să alegi să NU cumperi ceva scump din principiu, chiar dacă ți-ai permite.

Așa mi-am dat seama că, după 28 de ani în care am vrut să fiu blogger, apoi Instagramer, am vrut casă ca pe Pinterest, poză în Bali, roadtrip cu rulota (asta încă vreau), de ceva vreme îmi vreau normalitatea înapoi. Acea normalitate de provincială venită la București, cu un troller fără o roată, în chiria de lângă Mitropolie, într-o vilă naționalizată, unde accesul se făcea pe scara destinată servitorilor acum multă vreme,  când încă ne făceam complimente pentru genți care nu erau de firmă, mersul la facultate părea un privilegiu, iar perspectiva unor oportunități „șmechere” de viitor te făceau să te simți ca personajul principal într-un film cu noi începuturi.

Azi ia naștere #JurnalDeNormalitate, complet spontan, fără nicio strategie de conținut în spate, doar o sclipire de moment. Azi o să fie un articol de blog, mâine va fi, poate, un newsletter, iar poimâine un story pe Instagram. Iar dacă ar fi să numesc un obiectiv al acestui jurnal, mi-aș dori ca tu, oricine ai fi, oriunde ai fi când citești asta, să știi că suntem mulți „normali” în lumea asta, cu lupte interioare, cu rate la bancă, cu prânzuri nu foarte estetice, cu corpuri de toate formele, în căutarea iubirii, în căutarea sinelui.

Îți prezint azi Jurnalul meu de normalitate din ultima săptămână de martie

🗹 Mi-am făcut unghiile singură, cu ojă normală, cumpărată de la Melkior la reducere, în timp ce pe PRO TV rula Terminator și comentam cu prietenul meu despre cum se făceau filmele în ’90, pretinzând că noi chiar știm cu cinematografia.

🗹 Am fost la Lidl cu buget prestabilit pentru că suntem în proces de amenajare a casei și, deși câștigăm mai mult decât am fi sperat noi vreodată, acum abia ne ajungem de la lună la lună pentru că am ales să ne luăm casă în recesiune.

🗹 Am uitat să scoatem gunoiul la poartă sâmbătă seară, astfel că va trebui să gestionăm cu grijă gunoiul până sâmbăta viitoare. E un obicei la care încă lucrăm.

🗹 Am fost la un eveniment de beauty, pentru că probabil cineva a omis să mă șteargă de pe listele de PR din 2017, când încă scriam pe blog, astfel că m-am trezit între zeci de oameni super frumos îmbrăcați, necunoscând pe nimeni și înfruntându-mi anxietatea socială. At least I got a goodie bag cu produse pe care chiar le voi folosi în rutina mea de îngrijire a tenului.

🗹 M-am întâlnit random la cafenea cu unul dintre clienții mei de pe freelancing și am stat la povești despre setarea de obiective, apoi mi-a făcut cinste cu flat white-ul băut, which I found it very, very nice.

🗹 Am lucrat dintr-un cabinet de stomatologie, ceea ce nu se încadrează neapărat în zona celor mai normale lucruri. Acest cabinet de stomatologie este primul meu client cu care lucrez în sistem barter. Eu îi ajut cu marketingul digital, ei mă ajută pe mine cu dantura. Deci când o să mă vedeți, peste vreun an, cu dantura perfectă, așa am reușit. Pentru că, real vorbind, o dantură frumoasă e scumpă pentru mulți dintre noi.

🗹 Am descoperit un coffee shop simpatic în Cotroceni – ÎnCotro – unde am băut un flat white delicios. Cafeaua este my (favourite) guilty pleasure. Recomand asortarea cu plimbări lungi pe străduțele de acolo și admiratul caselor superbe.

🗹 M-am întâlnit cu prietenele acasă, ne-am comandat shaorma la reducere de pe Bolt, am băut vin de la supermarket, ne-am dat în tarot și am povestit despre traumele noastre preț de 3-4h. Am cheltuit în jur de 70 lei de în total și am plecat acasă atât de ușurate emoțional și cu credința că încă mai există frumusețe în momentele simple.

Dacă ai și tu câteva momente din astea normale de împărtășit, anonim dacă vrei, I am here to enjoy them 💛