Având o discuţie zilele trecute cu nişte prietene… Am ajuns să dezbatem foarte aprins un subiect abordat de feministe, abordat de psihologi, de sociologi, de femeile antreprenor. Ce înseamnă să fii o femeie independenta these days?
Bineînţeles că am auzit o mulţime de variante. Cu unele sunt de acord, cu altele nu. Aşa că m-am gândit să expun o parte din credinţele mele cu privire la acest subiect.
E un articol scris pentru femei, dar nu ar strica să arunce şi bărbaţii o privire. Doar aşa… Dacă 1 din 10 îşi pune un semn de întrebare cu privire la locul femeii în societate, eu mă declar mulţumită.
Deci, ce înseamnă, dragă femeie, să fii independentă?
Înseamnă să poţi vorbi deschis despre sex.
Ouch, da, am început dur! Pentru că e uman. Şi pentru că femeile se gândesc la fel de des la sex precum o fac bărbaţii. Şi asta nu înseamnă că nu eşti demnă sau că nu ai principii. Înseamnă că te bucuri de plăcerile vieţii şi nu ţi-e teamă să recunoşti. Pentru că ai dreptul să o faci la fel de liber şi la fel de VOCAL ca jumătatea masculină din fiinţa perfectă.
Înseamnă că poţi fi pasionată de modă fără să fii superficială. Şi un avocat de succes, fără să fii rigidă.
Înseamnă să îţi asumi pasiunile şi să îmbrăţişezi faptul că eşti o fiinţă complexă. Şi că poate să-ti scape o înjuratura în timp ce îţi aranjezi borurile pălăriei care completează perfect ţinuta decupată din reviste. Dar să ştii ce înseamnă diplomaţia şi când e nevoie de ea. Că poţi să nu vrei să faci copii, dar să ai o familie frumoasă. Că poţi, în schimb, să fii mamă la 22 de ani şi să faci şi o facultate şi să obţii şi un job fain. Ca să fii independentă, trebuie să fii capabilă să îmbrăţişezi cine eşti şi ce îţi doreşti de la viaţă, fără nicio constrângere. Nici din partea familiei, nici din partea celui cu care împărţi patul. Şi inima.
Înseamnă că ai dreptul să accezi la poziţii de conducere în companii de renume.
Pentru că nu doar bărbaţii au voie. Şi tu ai voie. Pentru că avem creier cu toţii şi depinde numai de noi cum îl antrenăm. Suntem organizate şi creative. Ca să nu mai punem la socoteală cât de uşor putem persuada persoanele din jurul nostru pentru a obţine ce vrem. În cazul acesta, de ce nu ai putea conduce o companie?
Dar…independenţa NU se măsoară doar din punct de vedere financiar. Ci şi EMOŢIONAL.
Degeaba câştigi bine, degeaba îţi faci singură cadouri scumpe, dacă nu te iubeşti TU, înainte de bărbatul după care tânjesti. E degeaba dacă nu eşti capabilă să petreci timp cu tine singură, înainte să tânjeşti după o prezenţă masculină în viaţa ta. Luptă pentru independenţa ta emoţională, chiar dacă, în momentul în care citeşti rândurile astea, te vei simţi atacată sau îţi pare ceva aproape imposibil de îndeplinit.
Nu în ultimul rând… Eşti independentă în momentul în care ai devenit capabilă să priveşti femeile din jurul tău cu admiraţie şi căldură, NU ca pe o compeţie, NU cu invidie şi ură.
Ajunge cu lupta între noi înşine. Şi nu, nu fac referire la #squadgoals, #tribegoals sau orice alt bullshit din ăsta. Înseamnă să ajuţi femeile din jurul tău, înseamnă să complimentezi femeile din jurul tău, înseamnă să susţii femeile din jurul tău. Mai înseamnă să te laşi inspirată de ele, nu să le invidiezi. Şi să faci tot ce îţi stă în putinţă să le schimbi percepţia greşită pe care o au despre condiţia femeii în lume.
Mai înseamnă că poţi să porţi ruj roşu la prima oră a dimineţii, dar să ieşi nemachiată în Centrul Vechi, vineri noaptea. Înseamnă că poţi să faci ce vrei tu, atât timp cât îţi asumi orice acţiune. Înseamnă că poţi să faci tu primul pas într-o tatonare în care el se împiedică de fiecare dacă când păşeşte. Fii convinsă că tu vei păşi hotărât. Pentru că independenţa înseamnă asumare.
Ia zi, mai meditezi puţin la ce fel de femeie eşti şi ce fel de femeie vrei să devii?
* Mulţumesc tare mult, Elena Corbu Photography, pentru minunatele poze şi Artichoke Coffee Shop pentru că ne-aţi pus la dispoziţie un loc tocmai bun pentru o cafea demenţială şi cadrele astea ieşite din comun.
See ya soon!
La partea cu vorbitul deschis despre sex aș adăuga și „despre subiecte gen menstruație/ corpul tău”. Am întâlnit femei care povesteau liniștite despre când/ cum au „făcut-o” dar când întrebam unde găsesc un anumit tip de sutien sau tampoane de o anumită marcă spuneau că „vai dragă ce rușinos că întrebi asta in public”.
Vorbim mult mai lejer despre sex decât despre chestii feminine care nu se întâmplă tuturor. Mi se pare ciudat. Nu ar trebui să ne simțim ciudat cu ceea ce suntem. Ai crede că poți spune că te rănește chilotul sau că te irită cuiva care tocmai ți-a povestit cat de greu a găsit un anticoncepțional bun. Dar nu e mereu așa.
Foarte bine punctat, Luciana! Mie mi-a scăpat.
Apreciez şi maniera amuzantă în care ai pus problema. Eu, personal, nu am nicio jenă în a vorbi despre menstruaţie, probleme ginecologice, tampoane şi alte subiecte tabu, inclusiv bărbaţilor, dacă e necesar.
Da, sunt aspecte normale ale vieţii femeilor şi nu e nicio ruşine a vorbi deschis despre ele, la fel cum vorbim despre nevoia de a merge la budă sau despre transpiraţie. (deşi am impresia că şi astea sunt subiecte tabu pentru femei :)) )