Despre artista Alina Ilioi, fata care scrie cu sufletul

Pe Alina Ilioi o stiam de ceva timp din online, insa niciodata nu mi-am imaginat ca poate sa umple cu atata energie si fericire locul in care se afla. Am cunoscut-o personal la un meet up cu bloggerii. Intamplarea a facut sa stam la aceeasi masa si de aici lucrurile au inceput sa se miste. Am recunoscut-o, am intrebat-o despre carte si am decis ca trebuie sa ne vedem sa ii pun cateva intrebari.

Iti marturisesc ca mi-am dorit sa vorbesc cu ea si dintr-un soi de curiozitate legat de ce inseamna sa scrii o carte, care sunt pasii, care sunt provocarile. Candva, am crezut ca trebuie sa scriu si eu o carte, iar ideea nu a disparut din mintea mea, e doar undeva ascunsa. Mi-a placut mult sa stau cu ea la o cafea si sa povestim ca doua prietene, iar ce mi-a povestit despre viata ei e sincer si e din suflet. La fel cum sunt cuvintele si randurile pe care le scrie.

I: Spune-mi cine este Alina si care sunt lucrurile pe care publicul larg nu le stie despre tine.

A: Sunt uneori copil si alteori femeie. Practic, imi place sa combin aceste doua lucruri in interiorul meu. Imi place ca atunci cand pot sa fiu copil, sa profit de asta, iar alteori sa fiu femeie. Iubesc ideea sa pot sa fiu matura, dar, in acelasi timp, sa imi pastrez inocenta. La fel, sunt foarte sensibila, dar si foarte puternica. Poate si pentru ca sunt gemeni. Nu cred in horoscop deloc, dar cred in anumite particularitati pe care le are fiecare zodie. Ce nu stie publicul larg despre mine este faptul ca s-a creat o imagine de femeie puternica, care nu trece uneori prin momente dificile. Si mie imi este greu, si eu am fost la marginea prapastiei si, uneori, sunt inca si ma straduiesc sa plec de acolo. Lumea ma apropie de ideal, ceea ce este total gresit. Sunt la fel ca oricare om, am luptele si slabiciunile mele, defectele si complexele cu care ma lupt. Mi-ar placea sa inteleaga asta fiecare om. Daca vrei diferenta dintre mine si multi alti oameni,  eu imi accept defectele si incerc sa lucrez cu ele si transform slabiciunile in avantajul meu. Iau esecurile si le transform in lectii de viata, ulterior in succes.

I: Povesteste-mi putin parcursul tau profesional.

A: O sa incep cu varsta de 17 ani, cand am avut primul job. Am lucrat ca prezentatoare de stiri, timp de un an si jumatate. Desi e o varsta mica, drumul meu a fost de atunci ales. Dumnezeu a avut si are un plan pentru mine. Cum altii au stiut de mici copii ce vor sa devina si au luptat pentru asta, eu nu am visat ceva anume. Stiam ca imi doresc foarte mult sa lucrez cu oamenii,  dar nu stiam exact cum. Cand am avut 17 ani, am prezentat un eveniment din cadrul liceului, s-a filmat, iar producatorul m-a vazut si m-a chemat  in studio, am dat o proba, iar peste o saptamana am inceput sa lucrez. Ei au crezut chiar ca am facut cursuri de specialitate, dar nu a fost asa. Nu am ramas acolo pentru ca am terminat liceul si am plecat la facultate la Cluj. Din punct de vedere profesional, poate ar fi fost mai bine sa aleg Bucuresti, insa mi-am dorit sa gust putin si din Cluj. Intr-un final, am castigat mai mult decat am pierdut. Am castigat oameni cu care pastrez legatura si azi.  Mai departe, m-am trezit la facultea de jurnalism si nu stiam ce urmeaza sa fac. Intre timp, mi-am cumparat domeniul pentru blog, prin 2010, si m-am apucat sa scriu.  Apoi a urmat un alt job in tv. Doua saptamani am fost la Realitatea, dar nu m-am regasit si nici nu m-am zbatut sa raman. Dupa o perioada, a fost un casting la Antena1, pentru prezentatoare de emisiune matinala. Dupa alte doua saptamani m-au angajat. Am inceput prin a fi reporter special, dupa doua saptamani am fost realizator, iar dupa o luna am devenit producator. Lucrurile  au evoluat foarte repede pentru ca am muncit foarte mult. Dupa o jumatate de an, am fost corespondent special la Neata cu Razvan si Dani. Mi-am dat demisia si de acolo pentru ca am vrut sa ma axez mai mult pe scris. Iar nu ma mai simteam in apele mele acolo, nu ma mai simteam eu. Aveam multe avantaje si a fost un pas extrem de greu. Dar ma pierdeam pe mine, iar cand am simtit ca se intampla asta, a durut ingrozitor.

M-am mutat in Bucuresti, am inceput masterul in comunicare audio-video si am inceput sa am multe proiecte cu blogul. Tot in perioada aceea, mi-am pus la punct cartea. Am lansat-o si povestea continua si azi.

I: Cum ai luat decizia de a scrie o carte? 

A: La fel ca toate lucrurile din viata mea, m-am trezit acolo. Am primit o agenda, mi-a placut cum arata, am personalizat-o putin si m-am gandit ce as putea sa fac cu ea. Intr-o zi, am inceput sa scriu de mana, ca o poveste. Am continuat, s-au strans 20 de pagini si atunci mi-am zis ca ar putea fi o carte. Si uite asa m-am trezit scriind o carte.

I: E bazata pe intamplari reale? Care a fost sursa ta de inspiratie?

A: Toate personajele din carte se afla si in viata reala. Anumite intamplari mi s-au intamplat mie. La unele am intensificat emotia, ca sa simta si celalalt ce am simtit eu. Altele nu au fost intocmai asa, dar le-am stilizat, asa incat sa fie aproape de inima mea. Am impletit realitatea cu fictiunea si a iesit o poveste extraordinara. Prietenea cea mai buna a Anei din carte a fost o prietena buna a mea. Dan din carte este un personaj care are trasaturi adunate de la mai multi barbati. Asa l-am creat. In schimb, Alex este personajul cel mai real. Din pacate, finalul din carte nu este si cel din viata mea. Insa, intotdeauna va ramane o amintire frumoasa pentru mine. Pana la urma, este barbatul care m-a inspirat  sa scriu aceste randuri, alaturi de care am crescut foarte mult profesional si alaturi de care mi-as fi dorit sa-mi petrec restul vietii. Nu a fost sa fie, viata e complicata, nu e asa cum ne-o imaginam. Dar sunt recunoscatoare ca Dumnezeu l-a adus in viata mea si ca am putut sa il cunosc.

I: Cat timp ti-a luat? Ai avut un program structurat sau ai scris atunci cand ai avut inspiratie?

A: Eu merg foarte mult pe inspiratie, iar atunci cand am, scriu. Ar fi fost imposibil sa am un program structurat pentru ca nu stiam cand imi vine inspiratia. Am inceput sa scriu acum patru ani. Am lucrat mult la ea pentru ca nu stiam cum o sa fie finalul. Nu am stiut niciodata cum o sa arate. Teoretic, se spune ca ai nevoie de un plan si ca nu ar trebui sa te apuci pana nu stii ce vrei sa scrii. Practic, la mine a fost total diferit. Intotdeauna mi-a placut sa fac ce simt, si cand vorbesc, si cand scriu. Sa vina totul din suflet si sa nu ma ghidez dupa teorii si practici. Mi-am pus sufletul pe tava de fiecare data.

I: Cum te-ai automotivat si cum ai reusit sa nu renunti?

A: A fost greu, pentru ca eu nu ma vedeam ca o scriitoare. Si nici acum nu ma vad asa. Ma vad ca o fata care scrie cu sufletul si e citita de oameni tot cu sufletul. Am avut piedici si, mai ales, de la oameni care nu au stat sa ma incurajezeze. Din conta, m-au descurajat. Am cerut  parerea unui om pe care l-am considerat eu relevant. M-a facut sa ma simt foarte prost. A zis ca e o carte care nu merita publicata,  nu am inteles de ce si am fost foarte dezamagita. A fost ciudat, era cumva nervos pe cartea mea. Am zis ca daca am trezit asemenea sentimente in cineva, intr-adevar e o carte proasta. Si am vrut sa renunt. Dupa o perioada, am realizat ca acea persoana avea o problema in a se intelege pe ea, iar in cartea mea era vorba despre sentimente si lucruri care i-au atins coarda sensibila. E bine ca am inteles si am continuat.

Apoi am fost debusolata tare, pentru ca nu stiam care sunt primii pasi in a publica o carte. E foarte complicat. Exact in perioada in care eram cea mai dezamagita, s-a intamplat sa apara toata raspunsurile , prin anumiti oameni care au simtit ca merit.

I: Care au pasii de ordin tehnic si financiar in toata povestea?

A: Am primit 3 oferte de la 3 edituri diferite, pe care le-am si refuzat. E dreptul lor sa ceara, dar, din punctul meu de vedere, nu a fost corect. Am ales sa merg pe drumul cel greu si am invatat singura la A la Z. Mi-am dorit asta. Din punct de vedere financiar, am platit tot. E foarte costisitor, dar m-a ajutat un prieten care a crezut in mine. Am vorbit cu o editura, am fost la Biblioteca Nationala, am parcurs tot drumul, pe care l-am invatat acum. Au mai fost si detaliile de genul ce tip de foaie sa aleg, ce tip de coperta, ce format si tot asa.

Mi-am notat tot pe foaie si am facut munca unui edituri intregi. Nu stiu cati oameni sunt intr-o editura, dar cu siguranta mai mult de 2 persoane. Am si plans de cateva ori, pentru ca ma simteam depasita de situatie.

Da-mi voie sa iti spun ca atunci cand mi-am vazut cartea in mana, am plans de fericire. Munca mea si visul meu se aflau in mainile mele.

I: Cum a fost lansarea cartii si perioada de dupa?

A: Totul a venit de la sine. Lansarea de carte a fost organizata intr-o saptamana, Au venit oameni extraordinari, am avut si pe cineva care a cantat. A fost atipica, a avut loc intr-o cafenea. Toata lumea a zis ca a fost una dintre cele mai frumoase lansari la care a participat. Au fost in jur de 80-90 de persoane In Cluj, lansarea a fost la Starbucks si, practic, nu mai era loc pentru toata lumea care venea. Dupa lansare si concert, stateam la masa si semnam carti. Era o coada in fata mea,  oameni care asteptau ca EU sa le semnez cartea. A fost ca in filme. Imi venea sa plang, iar semnam, iar ma emotionam si tot asa.

I: Cum ai vrea sa fii numita? Bloggerita sau scriitoare?

A: Cred ca scriitoare. Ce fac eu pe blog nu ma face bloggerita. Nu cred ca am participat la mai mult de 3 campanii. Munca de blogger se poate regasi in evenimtele la care am participat ca partener media. A fost si asta o realizare pentru mine. Ma concentrez foarte mult pe scris, este enorm de important pentru mine. Pe partea comerciala nici nu ma pricep. Sunt mai mult artista. Uite, poti sa imi zici artista. Nici scriitoare, nici bloggerita.

I: L-ai intalnit pe EL?

A: E foarte complicat ce-mi ceri. La mine in carte, EL e Dumnezeu, dar e si el ca barbat. Pe Dumnezeu l-am intalnit si sunt multumitoare si sper sa raman aproape de El toata viata mea. Pe el ca barbat, da, l-am intalnit candva, doar m-a si inspirat sa scriu. Ideea este ca in momentul de fata, nu exista in viata mea. Am rupt legatura. Poate ca o sa mai apara un alt el, care o sa reuseasca  sa ma faca sa iubesc asa cum am iubit pana acum. Daca nu,  e regretul meu cel mai mare. Iubirea pe care am simtit-o nu e omeneasca, am iubit cu toata fiinta mea. Nu stiu sa iubesc cu jumatate de masura. Ori tot, ori deloc.

I: Da-mi un sneak peek din cartea pe care urmeaza sa o scrii.

A:  M-am apucat de ea, am scris un sfert, dar nici acum nu as sputea sa spun 100% un preview exact. La fel ca prima, scriu cartea cu sufletul. De data asta, e vorba despre un dialog, spre desobire de prima carte, in care a fost un monolog interior. Un dialog intre el si ea, si pe alocuri cu Dumnezu. Merg foarte mult pe impletirea asta, pentru ca pentru mine nu exista el si ea fara Dumnezeu. E un trio. E o carte intensa emotional, mai mult ca prima. Imi e greu sa vb despre lucrurile astea acum, pentru ca s-au intamplat recent. Trebuie sa mi le clarific si eu, odata cu scrisul.  Am inceput sa scriu cartea asta pentru mine, pentru vindecarea inimii mele si pentru a intelege anumite lcururi. O mai scriu pentru oamenii din jurul meu, care merita sa cunoasca o poveste asa frumoasa.

Imi doresc ca in jumatate de an sa fie gata. De data asta, vreau sa lucrez rapid. Desi, de fiecare cand scriu ma doare si e dificil. Imi concumsa energie si sentimente si ma lasa epuizata. Am scris si plangand in hohote. E o descarcare emotionala si energetica. Las multe in randurile scrise de mine.

 

 

* Pozele sunt preluate de pe profilul personal de Facebook al Alinei.