Acceptare, iubire, instinct, spiritualitate – despre Nepal cu Andra Liță

Acceptare, iubire, instinct, spiritualitate – despre Nepal cu Andra Liță

Eram în acea agenție de aproape o lună, abia descoperind lumea din jurul meu și abia descoperindu-mă pe mine. Nu legasem prea multe relații și eram într-o stare continuă de analiză. Într-o zi, ajung la birou și ma uit spre balcon. O văd pe ea, Andra, stând la soare, rulând tutun, purtând haine negre, pe care le-am iubit din prima clipă, și afișând cea mai pură formă de pace pe chipul ei. Era colega cea nouă, care ocupa fix locul din spatele meu.

Mi-am dorit atunci și mereu să o descopăr. Evident, prin stilu-mi agitat și puțin intruziv uneori. Andra, e ok, poți să-mi spui!

Am stat mult pe langă ea. Și am avut multe nume pentru ea – fata cu multe broșe frumoase, fata cu tutun, care mi-ar fi rulat anytime o țigară, dacă ceream, fata exotică, fostul avocat devenit om de social media, fata care râdea sincer la glumele mele, uneori fără perdea, fata mereu calmă. Lista e lungă, dar numele pe care vi-l prezint azi este Andra, fata care a mers în Nepal de trei ori pentru a se redescoperi. Și fata care s-a întors de fiecare dată cu o lecție nouă.

Acceptare, iubire pentru țara ei, depășirea condiției impuse de societate, spiritualitate, arderea prejudecăților…

Sper să te bucuri la fel ca mine la citirea celor mai de jos și sper să privești măcar această zi cu alți ochi – calzi, liniștiți, plini de iubire pentru ceea ce ai în jurul tău. Iubește fiecare prezență din jurul tău!

Cine este Andra Liță, atunci când nu explorează alte lumi? Spune-ne despre tine, cine ești și cu ce te ocupi?

A: Am evitat mereu întrebarea asta pentru că niciodată nu știm exact cine suntem. Eu sunt doar un nume și un suflet care, în viața asta, a avut norocul să se nască OM și să experimenteze și această stare. Suflet născut în zodia taurului, de 31 de ani, dog lover all the way și dependentă de roadtrips.

8 ore pe zi mi le petrec la birou, creând content social media – mai mult project mangement – am grijă ca toată lumea să-și facă treaba și să se simtă bine în timp ce fac asta. Iar restul orelor pe zi sunt acoperite sală, yoga, citit, filme și bere cu oameni dragi.

De ce ai mers în Nepal? Ce ai căutat și ce ai găsit?

A: Prima călătorie în Nepal am făcut-o în anul 2015, în urma renunțării la jobul de la vremea aceea, respectiv avocat. Mi-am dat demisia și am simțit că e timpul să-mi schimb focusul în viață. Prietenul meu era deja acolo, iar demisia a coincis cu achiziționarea biletului de avion. Foarte amuzant este că nu am stat nici măcar o secundă pe gânduri. Am ajuns acasă și mi-am cumpărat bilet. Trei zile mai târziu eram în avion singură, pregătită pentru un drum de 9 ore către necunoscut.

Am avut norocul în această viață de a cunoaște un Maestru Budist, care are o mănăstire în capitala Nepalului – Kathmandu – și am zis să-l urmez. M-am dus către necunoscut fără să clipesc pentru că ERA momentul.

Aterizarea pe aeroportul din Kathamandu s-a simțit ca ajungerea unui tren în Gara de Nord. La aeroport mă aștepta prietenul meu, care m-a întâmpinat cu cele mai dulci vorbe: uită tot ce ai învățat! Am plecat cu 10 întrebări și m-am întors cu 100.

Cum e Nepal? Ce te-a surprins cel mai tare?

A: Nepalul a devenit locul meu de suflet după ce am mers de 3 ori până acum. De fiecare dată mă surprinde, mă umple de fericire și de alte 100 de întrebări. De fiecare dată când merg mă descopăr câte puțin și mă umplu de energia necesară pentru încă un an.

Am învățat să apreciez lucrurile pe care, de cele mai multe ori, le consideram normale și uitam să mă bucur de ele, începând, de exemplu, cu un duș cald și simpla plimbare pe asfalt sau pe iarbă. În 2015, în Nepal încă exista curent cu porția și apă caldă doar în anumite zile.

Deși este o țară din lumea a treia, oamenii îți zâmbesc în momentul care îți faci cumpărăturile de la taraba din mijlocul orașului. Am avut norocul să stau într-o mănăstire, în cea mai liniștită a capitalei unde spiritualitatea, deși în ultimul timp destul de turistică, îți crează cel mai bun mediu de dezvoltare și de redescoperire de sine. Mi-am impus un program de curățare atât fizică, dar și mentală. Trezit la ora 5, practicat meditația și compasiunea, combinată cu ajutarea comunității unde aveam să-mi petrec cel puțin o lună în fiecare an. Am stat în mănăstire, înconjurată de calugarași de 6 ani, dar și de călugărițe de peste 70 de ani care mi-au arătat simplitatea unui zâmbet conștient și sincer. Am asistat la ceremonii budiste, în care sunetul tobelor înalte de 2 metri răsunau în pieptul meu și trezeau conștiința de sine. M-am privit din exterior și am descoperit multe lucruri ce nu-mi plăceau și pe care, ulterior, am învățat să le accept și să le transform.

Până la urmă fiecare călătorie in Nepal a devenit cea mai bună ocazie de self improvement. Serile erau încununate de teaching-uri oferite de Maestru, care mă făceau să mai dau un strat de pe suflet și să-l curăț. Am învățat să mă eliberez de bagaje și să realizez că nimic nu este permanent, iar scopul nașterii umane nu constă în acumulare de lucruri materiale, ci de cele spirituale. Am învățat să mă accept și să mă iubesc, ca mai târziu să ii accept și să-i iubesc pe ceilalți.

Zi-mi câte un cuvânt care ar putea defini:

mâncarea – extaz

oamenii – bunătate

spiritualitatea – iubire

natura – redescoperire         

Cât de scumpă e viata în Nepal? Care ar fi bugetul mediu zilnic pentru un trai decent?

A: În condițiile în care salariul minim pe economie pentru locuitori este de 50 eur și, fiind o țară din lumea a treia, viață nu este scumpă deloc pentru noi, europenii. Însă, de la an la an am observat un flux din ce în ce mai mare de turiști și, încetul cu încetul, au început să apară diferențele de prețuri pentru localnici și cele speciale pentru turiști. Cel mai probabil, și această țară va urma cursul celorlalte din Asia, cum ar fi Thailanda sau SriLanka, pe care am avut șansa să le vizitez.

Însă, mereu am fost genul care, în momentul în care a vizitat o țară, a încercat să trăiască precum localnicii. Drept urmare, am mers cu autobuzul o distanță de 100 Km în 6 ore cu 10 eur, am mâncat în restaurantele lor 3 feluri de mâncare cu 2 euro și mi-am cumpărat cele mai drăguțe lucruri prin negociere de 1 oră în magazine cu 4 sau 5 eur (îmbrăcăminte sau suveniruri).

Care simți că a fost cel mai mare obstacol pe care l-ai întâlnit acolo?

A: La început, renunțarea la gelul antibacterian, pe care-l foloseam de cel puțin 10 ori pe zi :)). Ulterior, mi-am dat seama de ce trebuie să mă feresc și ce mâncare să mănânc (respectiv cu mult chili) ca să nu-mi mai fac probleme de igienă. Un al doilea obstacol, probabil, a fost unul mental. Am plecat prima oară cu gândul că voi găși spiritualitatea în cea mai pură formă și am descoperit, de fapt, o țară ca oricare alta, în care există corupție, se fură și tinerii nu mai sunt atrași de niciun fel de această cale, ci de telefoane cât mai high tech și filmele bollywoodiene. Și al treilea obstacol, probabil cel mai important, a fost depășirea obstacolelor mentale. Depășirea preconcepțiilor pe care le aveam despre mine, în primul rând, pentru că am descoperit că pot face față mai multor situații decât aș fi crezut.

Dacă e ceva de care ți-ar fi super dor, care ar fi acel lucru?

A: De diminețile care începeau la ora 5, de mersul la Stupa – unul dintre locurile cele mai sfinte, de practica pe care o făceam acolo, de starea pe care mi-o aducea locul acela și de cafeaua de după. Și de priveliștea munților Himalaya pe care am avut-o timp de o săptămână în ultima călătorie, când am ajuns în orașul Pokhara.

Care a fost cel mai revelator lucru pe care l-ai trăit acolo?

A: Acceptarea de sine și de ceilalți, acceptarea că nimic nu este veșnic – nici fericirea, nici supărarea și nici viața în sine. Iar, de curând, această țară m-a făcut să realizez dragostea pentru munte care se însămânțase în mine de ceva timp. Next trip: base camp Everest.

Cum arăta locul în care ai stat? Ai putea locui acolo?

A: Am locuit de fiecare dată în mănăstire, în camere de 2 sau de 6 persoane, cu oameni din toate colțurile lumii. Mi-ar plăcea să spun că aș putea să trăiesc acolo, însă, așa cum a spus și Master, m-am născut în România pentru că am o datorie pentru această țară și de oamenii de aici, pe care trebuie să o îndeplinesc. Nu sunt pregătită momentan pentru a locui în mănăstire și nici nu cred că-mi doresc. Însă, mă gândesc foarte serios ca ultimii ani din viață să îi trăiesc acolo.

Dacă ar vrea cineva să meargă în Nepal, care sunt recomandările tale?

Uită tot ce ai învățat și go with the flow, cu siguranță instinctul primar, căruia vei învață să-i dai ascultare, te va duce în locurile în care trebuie să ajungi.

Fii pregătit pentru o dezordine cu o ordine perfect încorporată.

Învață să vezi zâmbetul oamenilor printre gunoaiele și poluarea de pe străzi.

Poartă masca! Îți ușurează respirația.

Fii răbdător și atent la fiecare zgomot și mișcare.

Bucură-te de fiecare moment și fiecare pas pe stradă.

Și, cel mai important, pregătește-te pentru necunoscut și îmbrățișează-l de fiecare dată!  

*Fotografiile sunt preluate de pe profilul de Facebook al Andrei.

De asemenea, recomand și pagina partenerului ei, unde poți savura cele mai bune fotografii cu mâncare din toată lumea – Fotograf Bucătar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *