Diana Dragne: „Tendința socială e de a ne pune țeluri înalte, așa că încerc să lupt contra curentului și să nu îmi propun multe.”

Știți oamenii ăia de știință din filme, care plecau în lume să descopere fosile sau tot felul de chestii rare? Entuziasmul extraordinar atunci când descopereau ceva interesant? Well, atunci veți înțelege ce simt eu atunci când explorez Instagramul și descopări feed-uri ce ascund, de fapt, oameni cu povești și viziune. Așa s-a întâmplat cu Diana, designer de interior la bază, ilustrator în timpul liber și blogger în celălalt timp liber, poposind de pe un cont pe altul. Am descoperit-o și, așa cum am mai pățit anterior, am rămas acolo vreo oră, iar de acolo am trecut pe Facebook și blog.

După ce i-am admirat ilustrațiile inspirate din viață și natură, am aflat despre migrarea lor, a ei și a iubitului ei, din București în mediul rural, într-un sat din Prahova, unde își construiesc, as we speak, o viață așa cum le trebuie lor: liniștită, plină de inspirație.

Hai să vedem ce ne povestește Diana desprea ea, munca ei și creativitate.

Până acum am făcut de toate 🙂

Povestea mea începe de pe la 5 ani, când am lăsat-o pe mama cu gura căscată la cei 3 ursuleți pe care i-am pictat pe un colț de hârtie. Au urmat multe altele, apoi liceul de arte Nicolae Tonitza. În clasa a 12-a am lăsat pensula și am luat echerul pe care l-am purtat prin Mincu (Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”).

Dar cu toate astea, îmi fac timp să scriu, să cos, să gătesc, să grădinăresc (destul de stângaci, dar se întâmplă), să meșteresc jucării, dar mă poți găsi și cu bormașina în mână prin mansarda casei, inventând câte ceva. Nu îmi ies toate, dar îmi place să învăț cât mai multe și să mă descurc singură.

Încă nu pot spune să e un business, lucrurile se mișcă timid pentru că îmi e frică să nu îmi răpească prea mult timp. După cum spuneam, am nevoie de timp să învăț cât mai multe, dar oamenilor le plac ilustrațiile mele, iar asta e o încurajare constantă.

Designul de interior e profesia de bază, dacă pot să îi spun așa fără să sune prea pompos.

Dacă ziua sunt cu ochii prin planuri arhitecturale, seara mă relaxez la un ceai printre acuarele.

A lot of time needed. Uh, încerc să îmi fac timp pentru toate, iar creativitatea nu e o problemă. Scriu ce îmi trece prin minte, desenez ce simt, creez ceea ce mă face pe mine fericită, cam la asta se rezumă activitatea mea 🙂

Creativitatea e interes și curiozitate pentru ceea ce ne înconjoară. Spontaneitate, naivitate, ingeniozitate, toate acele elemente cu care se naște orice copil, păstrate la loc de cinste, puse în fața ”cumințeniei sociale” și combinate cu un drag de viață te fac un om creativ. Eu nu sunt atât de creativă pe cât mi-aș dori, dar încerc să țin de toate aceste trăsături și să le dau frâu liber pe hârtie.

Momentan citesc cu drag Osho.

Aș merge oricând în Suedia, iar ”Inside Out”(The Mighty Lemon Drops)  mă pune mereu într-un mood fain.

Am un mic birou, dar îmi place să lucrez în sufragerie, e mai mult spațiu și am bucătăria chiar lângă mine.

Masa e din lemn brut (meșterită de tatăl meu), lângă ea am o ușă ce dă spre grădină și pe care o țin deschisă toată vara, iar espressorul îmi e foarte aproape 🙂

Procesul de creație în sine e minunat, mai grele sunt treburile de management din spate (în special customer service și organizare).

Pe scurt? Ei bine, câteodată zilele sunt lungi și încep pe la 6:30 cu micul dejun și nelipsita cafea. Îmi place să fac pauze în care mă plimb câte 10 minute prin grădină, îmi adun gândurile și îmi relaxez ochii. Pauza de prânz e de o oră- o oră și jumătate pentru că trebuie să-l pregătesc înainte. În satul nostru nu există nici un restaurant/cafenea/cantină.

Cafea! Apoi am început să îmi socotesc în gând deadline-urile, în timp ce scoteam pe terasă răsadurile de roșii.

Ah, sunt multe. Preferatele mele sunt invitațiile de nuntă. Oamenii sunt atât de fericiți în raport cu evenimentul lor încât parcă îți deschid o portiță să intri și tu în bula lor de fericire. Iar în designul de interior, ar fi camerele pentru copii, acolo pot fi cât vreau eu de copilăroasă în amenajare.

Orice poveste pentru copii am ocazia să ilustrez îmi umple sufletul.

Spiritual am rămas undeva în zona copilăriei și de aia rezonez atât de bine cu tipul ăsta de artă.

Voi sări peste orice realizare profesională și îți voi spune că mutatul la țară mi-a schimbat viața. M-am liniștit atât de tare și mi-am găsit energia în a realiza orice îmi propun. Orice proiect e mai frumos din grădină. Pot spune să mi-am găsit locul, iar asta se resimte și în munca mea.

Hehe, nu mi-aș tatua nimic. Sunt atât de schimbătoare, încât m-aș plictisi de acel tatuaj chiar în dimineața următoare, dar dacă aș alege o propoziție preferată, aceea ar fi ”It starts from a dot”, după cum zice Kandinsky. Un reminder despre simplitatea cu care putem începe orice.

Hei, omule, stai locului, viața e scurtă, bea un ceai în liniște, citește o carte, stai cu ochii închiși spre soare și ascultă albinele!

Glumesc, probabil aș începe cu ”Bună ziua!”

E o adevărată luptă cu procrastinarea din care nu ies mereu învingătoare. Listele mă ajută mult, dar la mine funcționează și recompensele. ”Hei, Diana, după ce termini de scanat, bei o cafea” îmi zic în gând. Sau ”după ce răspunzi mailurilor, poți spăla vasele”, altă recompensă populară printre gândurile mele 🙂

Aș putea povesti ore întregi despre viața noastră de aici, dar o să încerc să fie scurt.

Eu sunt născută și crescută în București, dar nu mi-a plăcut orașul niciodată.

Știam că ne va fi mai bine la țară, dar nu știam cât de bine. Am nimerit lângă niște oameni tare faini, aproape incredibil de darnici și primitori, iar asta contează mult. Grădina noastră are 2000 de metri, iar în spatele casei e câmp, apoi pădure. Deci avem mult spațiu, natură, soare și liniște. Am încercat să amenajez casa în armonie cu mediul de aici: culori potolite, perdele de in, dușumele din lemn și ghivece din lut. Dimineața cântă cocoșii, iar seara auzi doar greieri. E o altă lume.

Tendința socială e de a ne pune țeluri înalte, așa că încerc să lupt contra curentului și să nu îmi propun multe.

Îmi doresc ca stilul meu de ilustrație să se contueze mai bine.

Următorul nivel ar fi să îmi vezi o ilustrație cu coada ochiului pe undeva și să știi de cine e pictată. Atât.

Întrebări fulger:

Cafea, clar.

Primăvară

photo sau video?

Photo

Dimineață (such a morning person)

Expresie

Agendă cu flori desenate în colțuri și albinuțe printre cuvinte.

Dacă te referi la mine, introvert. Cea mai!

Toate fotografiile sunt preluate de pe contul de Instagram al Dianei. Vă recomand să îi dați follow!