Îți spun sincer că interviul cu Andreea Badragan a fost ca un pansament pentru suflet și minte, într-o zi mohorâtă de primăvară timidă. L-am așteptat ceva vreme. Așa cum orice creație din ceramică a Andreei durează uneori zeci de ore, așa acest interviu a fost copt cu dragoste și sinceritate pentru a schimba în bine ziua unora dintre noi.
Liniște, răbdare, pasiune, deschiderea către interior mai mult decât exterior, joc, culoare, asimetrie sunt doar câteva dintre caracteristicile Glory Box, dar și ale Andreei, care spune că Glory Box poate fi, cu încredere, un aspect al identității ei. Iubește ceramica, pe care o transformă așa cum simte în bijuterii, obiecte de decor și alte ghidușii conduse de inspiratia de moment.
Eu am descoperit-o pur întâmplător, așa cum dai peste toate lucrurile frumoase, la un târg de handmade, de unde mi-am și luat o broșă foarte abstractă ca structură, din ceramică, în nuanțe vivace de albastru.
Te las îi descoperi magia, într-un interviu absolut fascinant!
Cine este Andreea Badragan, atunci când nu e Glory Box? Spune-ne despre tine, cine eșți și ce ai făcut până acum?
A: Aproape că îmi e greu să îți răspund. Nu cred că mai există de mult timp o limită între cele două. Sau dacă a existat vreodată. Acum sunt artist ceramist full time și freelancer de 9 ani, dar am studii și experiență anterioară în psihologie, informatică, resurse umane, publicitate online și management. Altfel sunt un om vesel, dependent de bucurie, soare, cafea, sport, tatuaje, zahăr și alte asemenea copilării.
De ce Glory Box? Care este sursa?
A: Glory Box vine de la piesa cu același nume a celor de la Portishead. Am avut o obsesie cu ea în adolescență și, acum 9 ani, când mi-am căutat un “nume de scenă”, mi s-a părut potrivit. Mai ales că făcea un joc drăguț și cu ideea de cutie/casetă cu obiecte speciale și, la scurt timp, cu faptul că pictam casete de bijuterii.
De unde îți iei doza de inspirație?
A: Clișeic sau nu … de oriunde. Absolut de oriunde. Nu există neapărat un loc sau un moment anume. Mă inspiră tot, orice sau nimic. În sensul că ma pot inspira imagini, trăiri, muzica, o textură, felul în care bate vântul, un zâmbet în tramvai sau … mă pot trezi lucrând pur și simplu din nimic, fără un trigger anume.
Când ți-ai dat seama că te-ai îndrăgostit de ceramică și de ce crezi că ai făcut-o?
A: Cred că au trecut aproape 6 ani de la prima mea interacțiune cu ceramica și a fost, fără nici un dubiu, dragoste la prima atingere. M-am dus la un curs de olărit și la prima ședință, timp de 2 ore, am uitat că există lume exterioară. A fost un fel de zen instant și un fel de regăsire. Ceramica îmi permite să creez obiecte care îmi aparțin în totalitate, iar eu căutam activ un material care să îmi permită asta. Procesul de transformare a lutului în obiect ceramic, oricare ar fi el, este lung și nu rareori frustrant. Pornești de la un pumn de pământ pe care îl modelezi, îl șlefuiești, îl pictezi și îl treci de 2-3 ori prin arderi care durează zeci de ore. Uneori apar accidente și toată munca ta dispare într-o clipă și trebuie să o iei de la zero. Dar, la final, ai senzația că ai făcut un pic de magie și un pic de alchimie și, iată, ai obținut un obiect care e al tău cu totul și în care, cu siguranță, ai lăsat o parte din tine.
Cui te adresezi? Cine este femeia care îți poartă bijuteriile?
A: Aș îndrăzni să spun că mă adresez tuturor, indiferent de vârstă și de gen pentru că nu creez numai bijuterie, deși nu cred că acesta este răspunsul pe care îl aștepți. Pe partea de bijuterie, însă, clientele mele tind să fie femei iubitoare de culoare și asimetrii – pentru că bijuteriile mele sunt rareori cuminți sau corecte – de joc și copilării – pentru că pic des în infantilisme (și spun asta cu drag nici nicicum altfel) – femei în căutare de detalii care să le aducă lor și celor din jur zâmbete și să le completeze și/sau să le evidențieze ținuta și starea.
Care crezi că e next level pentru tine?
A: Nu există un next level oficial. Aproape niciodată nu a existat. Glory Box a crescut organic, dar a crescut în permanență. Asta a fost cu siguranță o constantă. Pentru că eu sunt dependentă de creștere. Am învățat asta despre mine cu ani în urmă deja și știu că mereu voi găsi un pas nou de făcut. Acum, de exemplu, am început o colaborare cu Florin Chiuță, un bijutier fantastic care lucrează cu metale prețioase. Am ajuns, astfel, în sfârșit! să pot creea, alături de el, obiecte cu totul speciale, cu monturi complexe care vin în completarea piesei din ceramică și a unui concept, rezultatul final fiind, cu siguranță, unic.
Ce înseamnă creativitatea pentru tine? Care ar fi definiția potrivită, din punctul tău de vedere?
A: Scriam mai sus că inspirația vine de oriunde. Nu doar că vine de oriunde, dar de obicei vine și într-o clipă de … neatenție. Dacă încerc să găsesc o idee cu încăpățânare, există o probabilitate semnificativă să nu reușesc nimic deosebit. Când e vorba de creație/creativitate, rațiunea și controlul, aspecte de care am nevoie când e vorba de gestionarea părții de business a poveștii Glory Box, sunt inamicii mei. Am nevoie să visez un pic și să am stabilită o linie de comunicare directă cu subconștientul ca să meargă bine. Asta nu necesită vreun proces special, ci deschiderea către asta și abordarea procesului creativ cu relaxare. Și răbdare. Mi s-a întâmplat să caut idei cu lunile fără nici un rezultat pentru ca apoi, într-o secundă, să mi se dezvăluie un întreg proiect.
Mai cred, însă, și că a fost nevoie de multa educație și disciplină pentru a ajunge la acest proces creativ. Și că fără ele nu se putea. O să pic din nou într-un clișeu și o să îl amintesc pe acela care spune că trebuie să cunoști regulile pentru a le putea încălca. Este cât se poate de adevărat. Ceramica are o tehnologie și o chimie pe care, dacă nu le cunoști, vei rămâne blocat în câteva procese și vei da greș și nu vei înțelege de ce. Același lucru este valabil și pentru artă și creație, în general. Din punctul meu de vedere, evident.
Cartea preferată, melodia preferată, țara preferată.
A: Cartea preferată? Numai una? Pot să fac o listă? Prima care îmi răsare în minte acum este “Haroun and the Sea of Stories” a lui Salman Rushdie. Piesa preferată? Să spun Glory Box? A cam trecut timpul ei 🙂 “The Great Gig in the Sky” – Pink Floyd. Țara … România 🙂 O iubesc cu bune și cu rele.
Cum arată spațiul tău de lucru? Zi-mi 3 elemente specifice spațiului tău de lucru.
A: Haotic. Totul trebuie sa fie la îndemănă (în special cafeaua). Întotdeauna prea mic.
Cum arată o zi din viața ta?
A: În momentul acesta zilele mele nu prea seamănă una cu alta, ceea ce ma frustrează un pic, recunosc. Când am avut momente de echilibru, către care voi tinde din nou imediat ce termin master-ul în ceramică peste câteva luni, zilele mele începeau leneș pentru că sunt nocturnă și mă activez greu. Am nevoie de minim o oră de dezmeticire și o cafea serioasă. Și bună. Apoi mă activez încet-încet. Încep să fac planul zilei, să lucrez, fac pauze de masă, mă duc la sală cu religiozitate, petrec timp cu soțul și pisica, ies cu prieteni și lucrez până târziu în noapte. Aseară, de exemplu, am lucrat până la 5:30 dimineața și am dormit 4.5 ore – asta ca să fiți mai puțin invidioși pe trezirile mele leneșe.
Care e primul gând cu care te-ai trezit în această dimineață?
A: Cuptorul! Ce face cuptorul!?! :)) Am pornit arderea înainte de somn și cu o săptămână înainte am avut o problemă tehnică în timpul arderii, așa că, iată, el e primul meu gând și prima grijă de dimineață, dragul de el.
Acum îți mulțumesc, suflet creativ, pentru timpul dedicat!
*Fotografiile sunt preluate de pe contul de Instagram al Andreei. Go follow her!
Produsele ei pot fi găsite pe site-ul Glory Box. Iar mai jos punctul de plecare al acestei povești.
